Faptul ca oamenii mor nemantuiti este si vina noastra a crestinilor care am cam adormit

Am pus acest titlu pentru ca este cat se poate de real ceea ce se intampla cu „Biserica lui Hristos”,nu am mai auzit de treziri spirituale reale,in afara bisericii din Beius,noi crestinii nu ne mai dam silinta sa smulgem din gheara Satanei suflete,ne intereseaza numai de noi,am devenit egoisti,ne inchidem intre patru pereti si ne cantam si ne predicam noi de noi,in loc sa iesim afara sa propovaduim de cate ori avem ocazia,la un supermarket,la locul de munca,pe internet,etc…
Trebuie doar atat”sa ne deschidem gura”,sa dam o farama de paine spirituala,pe Isus Hristos.Trebuie sa luam seama in dreptul nostru,la ceea ce sa intamplat la Clubul Colectiv.Oare cati din cei de acolo au auzit de adevarata Cale cu Isus Hristos?
Fi Lumina,ca sa poti da Lumina  !!!
 Anca V
incediu_club_colectiv_bucuresti1_26165000

ISUS CRISTOS M-A SALVAT!

Cu ajutorul lui Dumnezeu, după cum Domnul ne-a pus pe inimă şi ne-am rugat, vă prezentăm în continuare, primul tânăr din Penitenciarul din Craiova, mântuit şi reabilitat de Domnul Isus Cristos. Din cei aproape 50 de tineri care l-au primit pe Domnul Isus in inima lor si s-au botezat in apa, dupa o perioada de slujire de 3 ani si jumatate in Penitenciarul din Craiova, Ciprian este primul tanar caruia i-am gasit un serviciu si deasemenea si un loc unde sa stea. Aşa cum ne-am propus, am vrea ca pe tot mai mulţi tineri şi tinere din închisoare şi nu numai, să-i putem ajuta să se reabiliteze şi să-i redăm Bisericii Domnului Isus, societăţii şi familiilor, sa ii ajutam sa isi procure toate cele necesare prin munca, pentru ca ei sa nu mai fie nevoiti sa se intoarca la vechile practici. Toate aceste lucruri le facem pentru slava lui Dumnezeu.

Mai jos, aveţi o parte din mărturia personală a acestui tânăr şi în scurtă vreme, urmează să angajăm al doilea tânăr care se va elibera din închisoare în aproximativ 2 luni de zile.


804513_1661125137494888_1923465104_nMă numesc Dan Vasile Ciprian şi în cele ce urmează, vreau să vă prezint în câteva rânduri, cum Dumnezeu a lucrat în viaţa mea şi cum am devenit un copil al Său, pentru veşnicie.

Eram un copil, care provenea dintr-o familie modestă, cu o situaţie financiară nu prea bună. Chiar dacă acasă, în familie, nu aveam toate cele necesare traiului nostru, eu mergeam la şcoală, ba chiar învăţam foarte bine. Îmi plăcea să merg la şcoală şi aveam rezultate foarte bune.

Toată această perioadă din viaţa mea în care eram un copil silitor şi care mergea la şcoală, a început încet, încet să meargă în jos, să se schimbe în rău, din cauza faptului că am intrat într-un anturaj din care făceam parte eu şi alţi „prieteni”, care bineînţeles erau mai mari ca mine. Odată intrat în acest anturaj, am început să practic ceea ce practicau şi ceilalţi membri: am început să consum alcool, am început să fumez, jocurile de noroc erau nelipsite şi multe alte lucruri rele. Însă, toate acestea au început să pună stăpânire tot mai mult pe mine şi cum banii de acasă nu îmi mai ajungeau, am început să caut „alternative”.

Într-o seară, prietenul meu, care era mai mare ca mine, mi-a propus să tâlhărim un om bătrân, despre care spunea el că este lipsit de apărare şi nu ne poate face nimic şi pe deasupra, nimeni nu o să ne prindă. Şi asta am şi făcut. Am mers, l-am tâlhărit pe acel om în vârstă şi i-am furat suma de 150 lei. Nimeni nu a ştiut că noi am făcut asta, nimeni nu ne-a prins.

După o vreme, pentru că deja „prinsesem” gustul banilor, acelaşi prieten al meu, mi-a propus din nou să tâlhărim, de data aceasta poştaşul satului. Iniţial m-am opus şi nu am fost de acord, pentru că îmi era frică. Dar prietenul meu mă tot îndemna şi până la urmă am cedat presiunilor lui. Am tâlhărit poştaşul şi i-am furat suma de 500 lei. A doua zi, am şi fost arestaţi pentru ceea ce am făcut. Am fost duşi direct în închisoare în arest preventiv, unde timp de o lună şi jumătate cât a durat procesul, am stat până când am primit sentinţa, o condamnare de 3 ani de puşcărie, dar cu suspendare (nu să îi execut).

Am plecat acasă, cu o pedeapsă primită, dar liber. Însă la scurt timp, am revenit din nou la aceleaşi practici de care se pare că nu mă mai puteam dezlipi. Din nou am furat. Am ajuns la închisoare şi de această dată, însă acum, am primit o condamnare de 6 ani cu executare.

Acolo în Penitenciarul din Craiova, am auzit la un moment dat de un pastor Viorel Lupu, care venea acolo printr-o Asociaţie creştină, Familii pentru Familii, mai aducea la deţinuţii fără familii şi nevizitaţi de nimeni în penitenciar, îmbrăcăminte, încălţăminte şi diferite lucruri de uz personal, se întâlnea cu tinerii şi le vorbea şi despre Dumnezeu. Am vrut şi eu să particip şi sunt foarte bucuros că am făcut-o. Fratele Viorel venea acolo şi ni-l prezenta pe Domnul Isus Cristos, care a murit pe cruce chiar şi pentru noi, deţinuţii, care eram acolo închişi. Am fost foarte surprins să aflu că şi noi, deţinuţii, care am făcut crime, violuri, tâlhării, prin jertfa Domnului Isus putem să fim mântuiţi şi să ajungem în Împărăţia lui Dumnezeu. Atunci L-am primit şi eu cu bucurie pe Cristos în inima mea şi după scurt timp, m-am şi botezat în apă. De atunci, viaţa mea s-a schimbat total. Isus Cristos m-a schimbat!

Eram un om fericit pentru că îl aveam pe Cristos în inimă, dar pentru că această bucurie era atât de mare, am început s-o împărtăşesc şi colegilor de cameră. La început ei m-au luat în râs şi batjocură, însă eu, mă rugam pentru ei, le citeam din Sfânta Scriptură în fiecare zi şi le povesteam despre ce s-a mai discutat la întâlnirile cu pastorul Viorel Lupu. După aproximativ 3 luni de zile, unul din colegii mei de cameră şi-a schimbat total comportamentul faţă de mine, a solicitat să vină şi el la întâlnirile unde mergeam eu, cu pastorul Viorel Lupu, L-a primit pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor şi s-a botezat în apă, devenind şi el un copil al lui Dumnezeu şi frate cu mine în Cristos. Isus Cristos l-a salvat!

Atunci când am fost condamnat, m-am întristat foarte mult pentru că mi-a fost foarte greu ca la vârsta de 16 ani să intru în închisoare. Viaţa mea până să-L cunosc pe Domnul Isus în închisoare, a fost un calvar greu de descris, dar acum, consider că a fost o binecuvântare prezenţa mea în Penitenciarul din Craiova pentru că acolo am cunoscut adevărata „VIAŢĂ”. Astăzi sunt un om fericit şi Dumnezeu a făcut lucrul acesta în viaţa mea.
12170361_1661124830828252_1545894423_n
Dumnezeu s-a îndurat de mine şi am executat doar 3 ani şi 3 luni din pedeapsa totală de 6 ani. Am ieşit din puşcărie un om nou, un copil al lui Dumnezeu.
După ce am ieşit din închisoare, fraţii din Asociaţia Familii pentru Familii nu m-au abandonat, am fost sprijinit spiritual, financiar, am fost vizitat acasă la părinţii mei şi cu ajutorul lui Dumnezeu, mi-au găsit un serviciu în oraşul Craiova şi o cameră într-un apartament unde sunt cazat la ora actuală. Acest lucru a făcut ca relaţiile mele cu familia să fie restabilite şi pentru aceasta îi sunt recunoscător Domnului Isus Cristos. Cred că Domnul Isus poate salva şi familia mea!
Aş fi foarte bucuros să vă pot împărtăşi cândva toate experienţele pe care le-am trăit şi de unde Dumnezeu m-a ridicat.
Slăvit să fie Domnul Isus Cristos!

Dan Vasile Ciprian

P.S.   Cu adevărat Dumnezeu a schimbat viaţa acestui tânăr, lucru reflectat şi prin faptul că din primul lui salariu, a trimis bani familiei lui. Ciprian este dornic să înveţe cât mai multe despre Domnul Isus şi să cunoască cât mai mulţi fraţi şi surori din Biserica Domnului. Isus Cristos este acelaşi, ieri, azi şi în veci.

Pastorul Viorel Lupu

savedbyGod

ESTE BISERICA LOCALĂ

PREGĂTITĂ PENTRU

RECUPERAREA FIILOR

RISIPITORI ??

 În călătoriile misionare, pe care prin Harul Domnului le fac din când în când, am ocazia să vizitez destul de multe biserici și să întâlnesc fel și fel de persoane, care mă abordează pe diferite subiecte și situații.

Ei bine, dacă un lucru văd că lipsește aproape cu desăvârșire în cele mai multe biserici, acela este lipsa unui Bord (grup) de persoane mature care să se ocupe de recuperarea celor căzuți pe cale, unii chiar pierduți. Avem îbiserici tot felul de borduri (comitete) cu tot felul de nume pompoase (comitetul de evanghelizare, comitetul de misiune, comitetul surorilor, etc.) care mai de care, dar la capitolul “RECUPERARE” nu am găsit nimic încă!

??????

                  M-am întrebat oare de ce? Fiindcă în timpurile pe care le trăiește Biserica contemporană, avem din ce în ce tot mai mulți fii RISIPITORI.


Cred că am și răspunsul. Fiindcă Biserica contemporană, nu prea a fost educată pe acest domeniu, prea puțin crede în recuperarea fiilor RISIPITORI. Teoretic se vorbește mult, dar practica, dovedește contrariul.

Venit recent din România, am întâlnit mai multe situații, în care cei care au avut anumite probleme cu biserica locală, din cauza anumitor căderi sau chiar păcate, nu numai că au trebuit să sufere anumite consecințe (până la un punct de înțeles) din cauza căderilor lor, dar cea mai dureroasă suferință, a venit din partea bisericilor unde au fost membri (unii chiar zeci de ani) care le-au devenit foarte ostile.

Cred că lucrătorii bisericilor trebuie să-și educe enoriașii, să știe cum să-i trateze pe cei care au mai șchiopătat pe cale sau unii chiar devin FII RISIPITORI, atunci când își vor veni în fire și se vor întoarce înapoi, în Biserică.


Un exemplu grăitor în această direcție îl găsim în pilda fiului risipitor. Vedem în această pildă, felul în care, cel care a fost în casa TATĂLUI, a beneficiat de toate drepturile de fiu și totuși a plecat în lume, dar vedem si felul în care a fost primit de către tatăl său, atunci când și-a venit în fire și s-a întors. Mai direct spus, a fost în biserică (membru botezat) poate chiar implicat în anumite slujbe și totuși a plecat, exact ca fiul risipitor, să-și trăiască viața. Când și-a venit în fire, s-a întors, iar tatăl nu numai că la primit făra să-i reproșeze ceva, ba mai mult, l-a tratat cu toată dragostea.
Cel mai ELOCVENT exemplu pe acest domeniu, îl avem în recuperarea apostolului Petru, făcută chiar direct de ISUS. Ce șanse mai avea Petru dacă era în biserica pe care tu sau eu o frecventăm astăzi? Mai ales că el nu a fost un oare care, ci a umblat cu ISUS mai bine de trei ani, deci cunoștea bine despre ce este vorba.


În multe din situațiile zilelor noastre, cei ce pleacă, nici nu au avut parte de NAȘTEREA DIN NOU (au fost doar botezati, din cine știe ce motive) și care de cele mai multe ori, dacă se mai întorc înapoi, au toate șansele să fie marginalizați și pedepsiți pentru o perioadă foarte lungă de timp.

Dacă citim cu atenție cum la recuperat ISUS pe Petru, putem învăța și trage următoarele concluzii:
A. Petru (Chifa) a fost primul căutat de ISUS după înviere!
B. ISUS nu i-a reproșat nimic, ci a discutat cu el, ca și cum nu s-a întâmplat nimic.
C. A fost primit înapoi între apostoli cu drepturi depline, ba mai mult, a fost împuternicit, de DUMNEZEU, să fie unul dintre cei mai valoroși și de impact, apostoli.


              Oare sunt slujitorii bisericilor noastre pregătiți pentru o astfel de PROVOCARE ? 
Este biserica locală învățată și pregătită să-i primească pe cei recuperați în rândurile lor, fără să le reproșeze trecutul lor, ci să le arate dragoste și îngăduință?
Mă tem că răspunsul la ambele întrebări este nu.
Atunci ce-i de făcut.?

Cu multă dragoste în slujba ÎMPĂRATULUI.
-mike olari-

 img_ec61c645versete_3

Sursă: Faptul ca oamenii mor nemantuiti este si vina noastra a crestinilor care am cam adormit

Anunțuri

Un gând despre &8222;Faptul ca oamenii mor nemantuiti este si vina noastra a crestinilor care am cam adormit&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s