Credinta

Zilele acestea meditam asupra credinţei şi a trăirii în credincioşie. Meditând asupra credinţei, mi-am dat seama de câte ori am trăit în teamă şi de foarte multe ori am luat jugul îngrijorării asupra mea, în loc să cred că Dumnezeu era Cine zicea că este. Am uitat de atâtea ori de versetele biblice pline de credincioşie şi presărate cu speranţe, şi am luat mai degrabă temerile mele ca fiind adevărate şi am crezut mai uşor în ceva rău decât în Bine. Mă întreb de ce ne vine mai uşor să credem minciuni când avem Adevărul chiar sub ochii noştri? Pentru că credinţa necesită mai mult sacrificiu, cere o încredere completă în Dumnezeul nevăzut, iar la asta cădem mulţi examenul. De multe ori rugăciunile şi dorinţele noastre nu se împlinesc fiindcă nu avem credinţă că ele se vor împlini. Unde semănăm îndoiala este imposibil să răsară credinţa. Dar El ne cere să aa9f59d44da7521cca5f8eab9c2ead54credem cu o credinţă nebunească chiar în promisiunile Sale, şi chiar să luptăm pentru ele. Crezând în ceva, crezând în puterea rugăciunii, ne vom comporta ca şi cum am fi dobândit deja acel lucru. Nimic nu este cu neputinţă celui ce crede după voia lui Dumnezeu.

Au fost momente în viaţa mea când aveam mai multă necredinţă decât credinţă. Mi se părea atât de departe credinţa de mine, încât nici nu mai căutam să mă apropii de ea. Necredinţa, la urma urmei părea metoda mai uşoară de a-mi trăi viaţa. Şi aşa şi este! Credinţa provoacă răni şi dureri. Uneori credinţa ne poartă ore întregi pe genunchi, credinţa este o luptă. Şi nu mulţi sunt aceia care se angajează să lupte de dragul credinţei. Însă acei oameni care o fac au lăsat un exemplu şi atunci când îi privim, ne dăm seama că este ceva special la ei. Credinţa te face deosebit. Îţi dă aripi şi te faci să vezi frumuseţe în loc de noroi. Credinţa crede că există ceva bun chiar şi în cel mai rău om din lume. Credinţa râde de ziua de mâine. Credinţa e o nebunie pentru unii oameni, dar pentru cei ce au gustat-o este miracolul şi dovada că Dumnezeu există.

În ultimul timp, cred. Mai mult ca niciodată. Dacă nu aş crede, atunci L-aş face mincinos pe Domnul meu iubit. I-aş arunca în faţă jigniri grele dacă m-aş îndoi că El nu va împlini ceea ce a promis. Nu putem dobândi credinţă decât prin rugăciune şi prin citirea Cuvântului. Cu cât vom petrece mai mult timp cu Dumnezeu, cu atât vom avea mai multă credinţă, iar această încredere ne va aduce multe binecuvântări. Credinţa este ca un magnet pentru binecuvântări. Le atrage pur şi simplu, la fel cum dragostea atrage iertarea şi bunătate. Nu mai vreau să trăiesc în teamă. Ştiu, vor mai fi momente de îngrijorare fiindcă este imposibil să le alungi cu totul. Dar am luat o atitudine a credinţei. Dacă Domnul a spus, oare nu va face? Nici nu mă gândesc măcar la asta!

 

Credinta nu este un vis omenesc sau o iluzie. Credinţa este lucrarea lui Dumnezeu în noi. Ea ne strămută în lumea divină pentru renaşterea noastră în Dumnezeu. Ea îl omoară pe vechiul Adam din noi şi ne face o făptură nouă, ne recreează inima, curajul, înţelegerea şi toate celelalte faţete ale personalităţii. Credinţa vine prin lucrarea Duhului Sfânt. Ea implică o putere de viaţă care ne împinge irezistibil spre bine. Credinţa nu întreabă care sunt faptele bune ce trebuiesc făcute, ci trece la înfăptuirea lor fără nici un fel de întrebare.

25

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s