„Imparatia Domnului Isus Hristos, care este dragostea”.

 

220px-Love_heart

Pastor Luigi Mitoi

Am venit la acest eveniment maret al Bisericilor Penticostale Romane din SUA si Canada ca sa ne inchinam Domnului, sa inaltam maretia lui Dumnezeu, aducandu-ne aminte de bunatatile care ne-au umplut viata, care ne-au transformat, care ne-au indumnezeit, sa proclamam pe Domnul, care ia chip in noi si sa ne inchinam Lui pentru ca ne-a facut bine. Dumnezeu sa fie laudat.

Termenul de imparatie in Noul Testament este intalnit de peste 120 de ori, sub diverse forme: Imparatia lui Dumnezeu, Imparatia Domnului Hristos, Imparatia cerurilor, Imparatia vesnica, Imparatia Fiului Omului, Imparatia lui Israel, Imparatia care vine, Imparatia Fiului dragostei Lui. Domnul Isus, atunci cand a vorbit despre Imparatia lui Dumnezeu a folosit termenul aramaic ‘malkut‘ pentru imparatie- termen care se refera nu la un teritoriu geografic anume, ci la activitatea regelui acelui teritoriu. Desi Biserica Domnului Isus este o parte importanta a Imparatiei lui Dumnezeu, Imparatia lui Dumnezeu nu se limiteaza doar la Biserica. Imparatia lui Dumnezeu se refera la toata creatia care se supune suveranitatii si autoritatii lui Dumnezeu, care se inchina si slujeste Domnului.

Cum este Imparatia dragostei Domnului Isus Hristos?

In opinia celor mai multi teologi, Imparatia lui Dumnezeu are doua aspecte:

  1. Primul este aspectul fizic, prezent si vizibil. Adica, lucrurile care se fac in noi, printre noi si pentru noi. Marcu spunea in cap. 1:14-15:  14 După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu.15 El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Iar Matei in cap. 12:28 spune: ,,Dar, dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.” Sunt multe versete in Scriptura care vorbesc despre faptul ca Imparatia lui Dumnezeu se manifesta, se arata, este promovata intre noi. Acesta este motivul pentru care a venit Domnul Hristos: sa aduca Imparatia lui Dumnezeu, sa ne arate Imparatia lui Dumnezeu, sa ne introduca Imparatia lui Dumnezeu. 
  2. Al doilea aspect este cel spiritual, invizibil, in viitor. Scriptura spune in Marcu 14:25: ,, Adevărat vă spun , de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei, până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.” Care a fost tema principala a mesajului Domnului Hristos si apostolilor Sai in legatura cu Imparatia lui Dumnezeu – Imparatia dragostei Fiului Sau? Citim in Luca 9 ca noroadele au priceput lucrul acesta si Isus le vorbea despre Imparatia lui Dumnezeu.

In momentul in care a venit in lumea noastra prin intrupare, Domnul Isus ne-a vorbit despre Imparatia lui Dumnezeu. El  a vrut sa ne prezinte o alta imparatie, diferita de imparatia in care ne-a gasit, diferita de imparatia in care suntem nefericiti si singuri, diferita de imparatia in care ne uram si ne luptam unii cu altii – Imparatia lui Dumnezeu. De asemenea, Scriptura ne spune ca in Imparatia lui Dumnezeu minunile sunt absolut obisnuite.

  • De asemenea, observam ca in Faptele Ap. 1:3 Scriptura spune: ,,După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.” Este evident faptul ca inainte si dupa inviere, Domnul Isus Hristos a vorbit oamenilor despre Imparatia lui Dumnezeu.
  • Luca 9:2: ,,Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi.” Observati ca Mantuitorul i-a trimis pe ucenici sa predice despre Imparatia lui Dumnezeu. El a facut lucrul acesta si i-a mandatat pe cei care i-a trimis sa predice Evanghelia sa vorbeasca despre Imparatia lui Dumnezeu. In aceasta Imparatie a lui Dumnezeu oamenii traiesc intr-un anumit fel, vorbesc intr-o anumita maniera, se imbraca intr-un anumit fel, relationeaza intr-un anumit fel. E un nou stil de viata. E Imparatia lui Dumnezeu dusa din ceruri de la Tatal, de Hristos Domnul, Mantuitorul nostru, pe pamant intre noi. Si Hristos spunea: Daca vrea cineva sa vina… Unde? In Imparatia lui Dumnezeu. Aici unde oamenii traiesc diferit, aici unde oamenii implinesc alte porunci, au alte valori, sunt calauziti de alte prioritati.
  • Inca ceva, Faptele Ap. 19:8 :  ,,În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau”. Tema principala a predicilor lui Pavel a fost Imparatia lui Dumnezeu, pentru ca el nu putea sa faca altfel decat a facut Domnul, altceva decat a facut Domnul. Domnul a venit si a vorbit despre Imparatia lui Dumnezeu. Asa au facut toti apostolii. Asa a facut Petru si asa a facut Pavel. 
  • In Faptele Ap. 28:31, Scriptura mentioneaza:  ,,propovăduia Împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.” In centrul predicilor lui Pavel despre Imparatia lui Dumnezeu este prezenta atat persoana si activitatea Domnului Isus Hristos. 

In concluzie, frati si surori, misiunea Mantuitorului Isus Hristos pe pamant a fost sa readuca Imparatia lui Dumnezeu. Sa-i cheme pe oamenii care traiesc in intuneric, singuri, sub blestem, bolnavi, in pacat, in conflict, in adversitate, nefericiti, fara scop, fara viitor, sa-i cheme in Imparatia lui Dumnezeu. El si apostolii au predicat despre Imparatia lui Dumnezeu. Acesta a fost mesajul Domnului, aceasta a fost misiunea Domnului.

Ce trebuie sa faca oamenii pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu?

  1. Credinta si pocainta – Marcu 1:14 –  După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. 15 El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” Orice om este invitat sa intre in Imparatia Domnului Isus Hristos. Predestinatia este in legatura cu slujirea. Insa, chemarea pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu este absolut universala. Exista universalitate potentiala pentru ca orice om sa intre activand prin propria credinta si prin propria pocainta, mantuirea pe care Dumnezeu o ofera tuturor oamenilor. Ce trebuie sa faca oamenii pentru a intra in Imparatie? Sa creada si sa se pocaiasca.
  2. Nastere din nou – Ioan 3:5 –  Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Dar daca se naste din apa si din Duh, atunci poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. In Imparatia lui Dumnezeu se intra prin credinta si prin pocainta. Si in Imparatia lui Dumnezeu se intra prin nasterea din nou.
  3. Sfintirea personala si maturizarea spirituala – Matei 6:33 – Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Observati ca pe langa credinta, pocainta si nastere din nou, oamenii trebuie sa se sfinteasca si sa se maturizeze spiritual, intrand in Imparatia lui Dumnezeu.
  4. Rugaciunea – Matei 6:11 – Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; ii invata Domnul pe ucenici sa se roage. Pe langa credinta, pocainta, nastere din nou, sfintire personala, maturizare personala, oamenii trebuie sa se roage atunci cand intra in Imparatia lui Dumnezeu.
  5. Evanghelizarea lumii – Un ultim element prezentat in Scriptura – Luca 9:1-2 – Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile. 2 Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi. Este mandatul ucenicilor Domnului Isus sa continue ceea ce a inceput El. Sa faca ceea ce a facut El. Sa repete ceea ce a facut El. Mergeti si predicati Evanghelia. Oamenii trebuie sa se pocaiasca si sa creada, trebuie sa se nasca din nou din apa si din Duh, trebuie sa se sfinetasca si sa se apropie de Dumnezeu. Trebuie sa se roage si trebuie sa se implice in marea misiune a Bisericii Domnului, evanghelizand lumea. Observati ce spune Scriptura. Misiunea oamenilor din lume este sa devina mantuiti. Insa, misiunea mantuitilor este sa se maturizeze. Daca oamenii din lume vin mantuiti prin credinta si prin pocainta, oamenii mantuiti se maturizeaza prin infranare si prin dragostea Domnului. Riscul este acesta: Oamenii din lume sa nu se pocaiasca si nu vor deveni niciodata membri ai Imparatiei lui Dumnezeu. Iar oamenii care sunt mantuiti sa nu se sfinteasca si sa nu creasca spiritual niciodata, ramanand niste copii in credinta, care in restul vietii in Biserica lui Dumnezeu vor fi o problema si niciodata o solutie, avand nevoie doar de lapte duhovnicesc si niciodata avand capacitatea sa sufere hrana tare. Scriptura ne spune, in contextul acesta, urmatorul lucru: Biserica lui Dumnezeu trebuie sa mearga in Evanghelizare si trebuie sa se intoarca in inchinare. Trebuie sa mearga in lume, in evanghelizare si trebuie sa se intoarca la Domnul in inchinare. Misiunea bisericii este sa mearga in evanghelizare. Apoi, sa se intoarca in inchinare. Prea multi merg in evanghelizare, dar nu se mai intorc in inchinare. tot la fel de multi se intorc la inchinare, dar niciodata nu mai merg in evanghelizare. Sunt oameni care accentueaza doar slujirea lor pentru altii- Evanghelizarea. Dar, niciodata nu se ocupa de ei si ajung de plans. Sunt altii, care se ocupa doar de ei, devin puternici, dar puterea aceasta n-o folosesc niciodata pentru altii. Ca nu fac nimic, decat sa ramana la Ierusalim si niciodata sa nu se duca in Antiohia. Riscul este sa te duci in Antiohia, in evanghelizare, si sa nu te duci niciodata la Ierusalim in inchinare. De asemenea este sa ramai la Ierusalim tot restul vietii si sa nu mai implinesti niciodata porunca Domnului: Duceti-va pana la capatul pamantului.

In ce fel se manifesta dragostea in Imparatia lui Dumnezeu?

Incep sa prezint gandul acesta printr-o intamplare. Am citit despre marturia unui om care a avut un vis, avand oportunitatea sa-I ceara Domnului  sa-l duca intr-o scurta vizita in iad si rai. Si in visul acesta, zicea ca Domnul i-a implinit dorinta. Cand a ajuns in iad, a gasit o multime de oameni slabi, de gandeai ca o sa moara cu totii in urmatoarele clipe. Si cu totii aveau legate de maini niste linguri foarte lungi. Pe mese era mancare aburinda, foarte bine mirositoare. Insa nu puteau sa manance, fiindca lingurile erau atat de lungi incat nu puteau sa le aduca la gura. Mergand in rai a gasit o multime imensa de oameni care aratau foarte bine. La fel, cu linguri la fel de lungi agatate de maini. Atunci, omul acesta a intrebat: Cum se face ca cei din rai au acelasi fel de linguri legate de maini si totusi prin faptul ca arata asa de bine, si cei din iad arata asa, ma face sa cred ca cei din rai pot sa se hraneasca, in ciuda faptului ca nu stiu cum reusesc cu lingurile acelea lungi, in timp ce cei din iad nu reusesc. Si ingerul care l-a condus si intr-un loc si altul i-a spus urmatorul lucru: Cei din iad incearca sa manance singuri, pentru ca nu stiu sa fie altfel decat egoisti si mandri. Daca lingurele sunt lungi, nu le pot aduce la gura. Cei din rai au invatat sa iubeasca, sa dea si sa se cheltuiasca pentru altii. Si fiecare da altuia sa manance, ca ei se pot departa unul de altul suficient de mult.

Cum arata dragostea din Imparatia lui Dumnezeu? Citind in Petru 1:5: Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! Intelegem ca Domnul, prin Petru, se adreseaza bisericii si spune: De aceea, si voi dati-va toate silintele. Si pe scara asta a lui Petru care are 8 trepte si  incepe cu credinta si se termina cu dragostea, uniti si voi fiecare treapta, urcand in viata voastra in procesul de maturizare pana veti ajunge la nivelul sa iubiti, mai intai pe frati si mai apoi pe verisori- pe oameni in credinta. Culmea spiritualitatii este sa-i putem iubi pe oameni. Atunci cand incepem viata spirituala, o incepem prin credinta. Insa atunci cand ajungem desavarsiti in viata spirituala putem manifesta dragostea Domnului. Ii putem iubi pe oameni, pe cei din familie, pe cei din biserica si pe cei din lume, ducandu-ne la ei cu dragostea lui Dumnezeu, cu Evanghelia lui Dumnezeu, cu vestea buna a lui Dumnezeu.

Legea Imparatiei lui Dumnezeu este dragostea. Dragostea fiind unul dintre marile atribute ale caracterului lui Dumnezeu. Ioan spune in 1 Ioan 4:8: „Dumnezeu este dragoste...”  Adevarata dragoste insa este o actiune, este un principiu si niciodata un sentiment. Cand dragostea se manifesta este o actiune, este un principiu. Cand nu se manifesta, este un sentiment  linistit ascuns in inima unui om care iubeste. Sunt multi soti  care-si iubesc in felul acesta sotiile. Si ele niciodata nu au o dovada ca sunt iubite. Dragostea nu este un sentiment pasiv. Este o actiune activa, daca-mi permiteti pleonasmul. Dragostea lui Dumnezeu se manifesta prin indurare, prin mila, prin har si prin indelunga rabdare.

-Cum se manifesta dragostea lui Dumnezeu prin mila – Prin bunatate. Bunatatea lui Dumnezeu este manifestarea dragostei pentru cei aflati in necaz. Dumnezeu are compasiune, are preocupare  pentru buna starea oamenilor pe care El ii iubeste. Citim in Romani 5:8: ,,Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” Pe cand eram noi pacatosi, pe cand eram noi inca in necaz, pe cand eram noi in criza, pe cand eram noi neajutorati, pe cand eram noi nenorociti, pe cand eram noi prapaditi, singuri si ai nimanui. Pe cand eram noi fara solutie, doar cu probleme, atunci, in clipa aceea, Dumnezeu si-a aratat dragostea fata de noi si Hristos a murit pentru noi. Dragostea lui Dumnezeu se manifesta prin bunatate. Dragostea lui Dumnezeu se manifesta prin mila. Prin bunatatea Sa, Dumnezeu nu cauta propriul Sau bine, ci cauta binele altora. Acesta era omul pacatos. Acela eram eu; acela erai dumneata. In urma crizei din ceruri a urmat criza din Eden, cand Adam si Eva au pacatuit. La criza aceasta, resursele lui Dumnezeu au alcatuit planul de mantuire. Dumnezeu a pregatit mantuirea prin implicarea celor 3 persoane ale Trinitatii. Dumnezeu Tatal a alcatuit, a proiectat mantuirea. Dumnezeu Fiul a realizat proiectul acesta, parasind cerul si venind prin intrupare pe pamant. Iar Duhul Sfant aplica in practica mantuirea realizata de Domnul Isus Hristos si proiectata de Dumnezeu Tatal. In perspectiva acestei organizari, a acestei realizari, a acestei aplicari a mantuirii, Dumnezeu a dat 3 mari daruri omenirii:

  1. Indrumatorul, adica Biblia, la Sinai
  2. Mantuitorul, adica, Hristos la Golgota
  3. Mangaietorul, adica, Duhul Sfant la Cincizecime

Biblia, Hristos si Duhul Sfant sunt cele trei mari daruri  cu care Dumnezeu a impodobit pamantul, pe care Dumnezeu le-a trimis oamenilor pentru ca sa aduca si sa implice mantuirea organizata de Tatal si realizata de Fiul. Datorita dreptatii divine, oamenii sunt sub mania lui Dumnezeu. Insa in dragostea Sa, Dumnezeu a gasit o solutie ca sa plateasca propriei Sale dreptati. Dragostea lui Dumnezeu prin Hristos ne-a scos pe noi de sub dreptatea lui Dumnezeu. Si in dreptatea Sa, Dumnezeu iertand pacatul, se uita la noi prin dragostea Sa si ne aseaza in bratele Domnului Isus Hristos.

-Cum se manifesta dragostea lui Dumnezeu prin har – In al doilea rand, dragostea lui Dumnezeu se manifesta prin har. Harul lui Dumnezeu, diferit de bunatate este dragostea aratata, nu pentru cei in nevoie, ci pentru cei care nu merita bunatatea lui Dumnezeu, ci care merita pedeapsa. Mila si-o arata Dumnezeu pentru cei in necaz. Dar harul si-L arata pentru cei care ar merita pedeapsa, dar Dumnezeu nu le mai da ceea ce merita. Dumnezeu se raporteaza la cei pe care-i iubeste, nu dupa merite, dupa nevoile lor. Lucrul acesta, din punctul meu de vedere, este de-a dreptul superlativ in Biblie. Dumnezeu nu se raporteaza la omul care se pocaieste dupa ce merita el. Ci, dupa nevoia care el o are. Care e nevoia unui om pacatos? Sa fie iertat. Care-i nevoia unui om bolnav? Sa fie vindecat. Care e nevoia unui om singur? Sa primeasca compania si asistenta lui Dumnezeu. Care-i nevoia unui om disperat? Sa primeasca incurajare. Care-i nevoia unui om plans? Sa i se stearga lacrimile. Dumnezeu nu face dupa ce merita omul, ci dupa nevoia pe care o are. Dar, cand face Dumnezeu lucrul acesta? Cand se uita prin harul Sau la oameni. Si harul Sau s-a manifestat prin Domnul Isus Hristos. Efeseni 2:8-9: ,,8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. 9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Prin harul Sau, Dumnezeu ne ofera ce nu meritam. Cand Petru a meritat sa fie pedepsit a cantat cocosul, a plans si Dumnezeu s-a uitat la nevoia lui de-a fi iertat. Nevoia aceea e nevoia mea si este nevoia dumitale. Prin har, Dumnezeu ne iarta cand nu meritam, daca ne marturisim si daca ne parasim pacatul. Domnul Hristos a venit sa ne aduca Imparatia. Imparatia Sa este iubire. Iar in iubirea aceasta, El se uita la cei amarati, pacatosi, bolnavi si nenorociti si-i iarta. Iar in harul Sau, nu se uita la faptul ca ei nu merita. In meritele Fiului Sau, pe care le atribuie lor, Dumnezeu ii iarta.

-Cum se manifesta dragostea lui Dumnezeu prin indurare – Insa dragostea lui Dumnezeu inseamna si indurare. Diferita de primele doua, indurarea lui Dumnezeu este dragostea aratata prin neaplicarea pedepsei  pe care cei pacatosi o merita. Indurarea lui Dumnezeu este compasiunea Sa fata de cei prabusiti. Domnul Hristos merge la scaldatoare si-l intreaba pe cel mai neajutorat: Vrei sa te faci sanatos? Este aproape penibila intrebarea. Ce sarac n-ar vrea sa devina bogat? Ce bolnav n-ar vrea sa devina sanatos? Ce amarat n-ar vrea sa devina om de succes? Ce falimentar n-ar vrea sa fie pus in ordine? Domnul pune o intrebare care aproape nu-si avea rostul. Rostul ei era altul. Si omul acesta spune: Doamne, nu am pe nimeni si, Doamne, nu pot. „Doamne, nu am pe nimeni.” Nu ai pe cine sa ai atunci cand e vorba de iertarea pacatelor. Nici un om si nici o institutie nu poate ierta pacatele. Singurul care poate ierta pacatele este Isus Hristos, este Fiul lui Dumnezeu. Pentru aceasta a venit. Noi ne-am nascut sa traim. El s-a intrupat sa moara. El s-a intrupat si a murit pe Golgota sa ierte pacatele. Laudat sa fie Domnul! Nimeni nu poate sa ierte pacatele, niciun om, nici o institutie, nici cele religioase. Omul acesta a spus bine, ca ‘n-am pe nimeni’. Dar, Hristos parca i-ar fi spus: Ma ai pe Mine. Aceasta este si suficient si necesar. „Doamne, nu pot.”

Este adevarat ca oamenii nu se pot mantui singuri. Te poti lasa de tigari in aceasta seara, dar ce faci cu pacatele, ca pana acuma ai fumat? Te poti lasa de alcool in aceasta seara, dar ce faci cu pacatele de care nu te lasi in aceasta seara? Raiul va fi nu doar un loc unde oamenii nu fumeaza, iar iadul nu va fi doar locul unde oamenii au fumat. Omul acesta are dreptate: „Doamne, nu pot.” Si Hristos parca-i spune: „Eu pot, cand tu vrei.” Noi, nici odata nu o sa putem. Trebuie doar sa vrem. Daca in seara aceasta ai vrea sa te pocaiesti, Hristos ar putea sa te ierte. Daca in seara aceasta ai vrea sa-ti recunosti pacatele, Hristos ar putea sa ti le ia. Daca in seara aceasta ai vrea sa recunosti ca nu ai nici o solutie la boala pe care o porti, Hristos te-ar putea vindeca. Daca in seara aceasta ai vrea sa recunosti ca ai falimentat in educatia copilului care a plecat de acasa si pe care nu-l mai poti readuce acasa, Hristos ti l-ar putea trimite acasa. Daca in aceasta seara ai vrea, El ar putea. Pentru ca a vrea, pur si simplu activeaza potentialitatea individa a lui Dumnezeu.

Aceasta este dragostea lui Dumnezeu. Si inca ceva. Dragostea lui Dumnezeu este indelung rabdatoare. Indelunga rabdare este capacitatea lui Dumnezeu de a-si abtine mania, de a-si intarzia mania. Si aceasta este dragoste. Nu este dragoste rabdarea mamei de a-si tine mania cand micutul merita 5 lovituri pe minut? Ba da. De ce un strain spune: „L-as omori cu bataia?” Pentru ca n-are dragoste pentru copil. Dar mama care l-a avut in pantece?  Si care n-a dormit sute de nopti, leganandu-l si crescandu-l? Nu se raporteaza prin dreptate la micut. Se raporteaza prin dragoste. Ca daca s-ar raporta prin dreptate vecinul, l-ar nimici. Raportandu-se prin dragoste, pur si simplu, isi abtine mania. Iata cum abtinerea maniei este o valenta, adica un aspect al iubirii. Dragostea din Imparatia lui Dumnezeu nu presupune doar bunatatea de-a se uita la cel care nu poate. Nu presupune doar harul, de-a se uita la cel care nu merita. Nu presupune doar indurarea de-ai nu aplica omului ceea ce merita. Si presupune si indelunga rabdare  de a-si incetini mania in speranta ca intarzierea de a-l pedepsi ii va spune: „Oh – Oh, era s-o patesc. Ma pocaiesc ca altfel o incurc.”

Aceasta abtinere a maniei lui Dumnezeu  pentru un adult care mai are un pic de minte, este un avertisment pentru pocainta. Nu te incuraja de faptul ca nu ai primit nici o pedeapsa  pentru pacatul care traiesti voluntar. Si intelege intarzierea maniei lui Dumnezeu ca un moment de har. Ca o atitudine de iubire, care te asteapta la urmatoarea intersectie ca sa-ti aplice pedeapsa pe care o meriti daca nu vrei sa intelegi altfel. In dragostea Lui de Tata, vrea sa-ti deschida ochii. In bunatatea Lui de Dumnezeu, vrea sa te castige. In dragostea Lui de mama, nu vrea sa te lase sa mergi in iad. Si vrea sa te opreasca inainte de a fi prea tarziu. El a platit sa aiba dreptul pentru a te opri. El are biletul in mana, ca sa-ti ofere dreptul de a merge in cer. El are dreptul de ati anula calatoria spre iad. El este Dumnezeu! El iti poate ierta anii petrecuti in pacat, traiti in tot felul de mizerii si destrabalare. Dragostea lui Dumnezeu este turnata in El si El a venit pe pamant plin de dragostea lui Dumnezeu. El a venit sa aduca Imparatia dragostei Domnului. In aceasta Imparatie suntem chemati amandoi. Este o invitatie pentru toti oamenii. 

Ne apropiem de incheiere. Cum ne invata Biblia sa practicam dragostea lui Dumnezeu?

  1. Biblia ne invata sa-L iubim pe Dumnezeu mai mult decat pe noi insine. Sa-L iubesti pe Domnul cu tot sufletul, cu toata puterea si cu tot cugetul.
  2. Biblia ne invata sa-l iubim pe aproapele nostru, nu mai mult decat pe noi. Ci, ca pe noi. „Si pe aproapele, ca pe tine insuti”.
  3. Biblia ne invata ca dovada iubirii fata de Dumnezeu este demonstrata prin iubirea aproapelui. Si Ioan in 1 Ioan 4:20 & 21: – Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu”, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci, cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? 21 Şi aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu iubeşte şi pe fratele său. Lamureste problema foarte lamurit. Daca zice cineva ca iubeste pe Dumnezeu si isi uraste fratele, in mod categoric e un mincinos. Scurt si cuprinzator. Da, de ce? Pentru ca cine nu-l iubeste pe fratele sau, pe care-l vede, ii aude gemetele, ii vede saracia, amaraciunea, fata supta, ochii inlacrimati, disperarea din privire. Daca nu te sensibilizeaza perceptia acelui amarat care sta langa dumneata, pe care il vezi, il simti, il mirosi, il auzi, cum te va impresiona Dumnezeu, pe care nu L-ai vazut niciodata? Si care nici nu are nevoie de ceva de la dumneata? Si Hristos spune: Omul, care nu face dovada ca isi iubeste aproapele e un mincinos atunci cand pretinde ca Il iubeste pe Dumnezeu. Si nu are nici o dovada ca are sa puna in fata de autenticitatea iubirii sale de Dumnezeu. 

Cine este aproapele?

Intelegem din Biblie ca aproapele  este orice persoana din zona noastra de perceptie. Este orice persoana de langa noi. Pilda Samariteanului pe care a spus-o Mantuitorul explica faptul  ca nu toti oamenii iubesc in mod autentic pe cei de langa ei. Si de cele mai multe ori, datorita unor interese meschine si datorita unor mentalitati gresite. Facand referire la pilda samariteanului, as vrea sa prezint cele cateva mentalitati a celor 5-6 persoane implicate in aceasta intamplare imaginara rostita de Domnul, adica pilda, parabola. Haideti sa ne uitam la mentalitatea talharului. Drumul sangelui cobora de la Ierusalim la Ierihon si se numea asa pentru ca erau foarte multi oameni talhariti, agresati, unii chiar omoriti.

  • Metoda omului contra om – Si talharul, care statea acolo sa jefuiasca a avut urmatoarea mentalitate: „Hei, calatorule care treci pe aici. Ce-i al meu e al meu. Dar ce este al tau, e tot al meu. Si o sa-l iau, indiferent ca mi-l dai, sau ca te oblig sa mi-l dai.” Aceasta este metoda omului contra om: Nedreptate, constrangere, abuz, violenta, hotie, manipulare. Om contra om; talharul are aceasta mentalitate. Tot timpul e in contra. Tot timpul el crede ca i se cuvine ce este al altuia si gaseste solutii ca sa puna mana pe.
  • Mentalitatea preotului si levitului – Dimpotriva, mentalitatea preotului si levitului: Ce este al meu, este al meu. Ce este al tau, este al tau. Insa fiecare cu agenda lui, cu treaba lui. Aceasta este legea de argint a lui Confucius. Marele intelept chinez spunea urmatoarele cuvinte: Ce nu vrei tu sa-ti faca altii… Observati prezenta negatiei: Ce nu vrei tu sa-ti faca altii, nu le face nici tu lor.
  • Metoda om langa om – Hristos a venit si a revolutionat legea de argint a lui Confucius, aducand legea de sus a lui Isus Hristos. A eliminat negatia si a spus asa: Ce vrei tu sa-ti faca altii, fa tu mai intai. Legea lui Confucius presupune indiferenta, instrainare, iresponsabilitate. Nu te baga cu nimeni. Protejeaza ce este al tau. Lasa-l sa moara langa tine puturosul; sa se duca la lucru. Legea lui Hristos este diferita. Daca tu ai vrea sa fi ajutat, ajuta. Daca tu ai vrea sa fi bagat in seama, baga in seama. Daca tu ai vrea sa fi intampinat cu: ” Pace, ce mai faceti? Bine ati venit. De unde sunteti?” Fa tu lucrul acesta in primul rand. Daca tu ai vrea sa ti se ofere ceva, fa tu primul. Aceasta este dragostea. Dragostea e activa, nu-i un sentiment. Ne-am saturat de sentimentalisme. Dragostea este o actiune. Hristos nu ne-a iubit  avand sentimente fata de noi, ci pur si simplu murind pentru noi. In felul acesta El ne-a mantuit. Aceasta este metoda om langa om., dar, indiferent de omul care era langa el.
  • Mentalitatea hangiului – Ce este al meu poate deveni al tau, sub conditia sa dai ceva banuti. Asta e definitia afacerii. Om de la om, pentru avantaje materiale. Nu v-ati intrebat niciodata, de ce hangiul asta care s-a rezemat de tejghea, il vede pe Samaritean cu omul ala, aproape mort, in spate? Si intelege ca l-a gasit undeva, intelege ca omul si-a intrerupt calatoria, intelege ca-i da bani si spune: Iti mai dau la intoarcere daca mai ai nevoie. Si atata omenie nu are sa spuna: Hei, calatorule din Samaria, dispretuit de evrei, plini de sine si ipocriti de la Ierusalim, apreciez ca ti-ai intrerupt calatoria. Apreciez ca vrei sa-mi platesti. Apreciez ca te-ai umplut de sange, ca ti-ai cheltuit vinul si untdelemnul cu omul asta muribund. Nu vreau sa-mi dai nimic, ca si eu sunt om ca si tine. Si eu am obligatia sa fac ceva pentru omul asta care moare. Nu-mi plati, vreau si eu sa-mi fac partea. Dar spiritul de afacerism nu l-a lasat. A spus: „Da-mi banii si te rog sa mai treci pe la mine, sa platesti si ce-ti datorez. Deci asta-i mentalitatea hangiului. Are in sange asta, nu stie sa faca altfel.
  • Mentalitatea Samariteanului – Insa, care-i mentalitatea Samariteanului? Ce este al meu, este al tau in Numele Domnului, in situatia in care vei avea nevoie. Om pentru om in Numele Domnului. In ce fel se manifesta dragostea lui Dumnezeu? In Imparatia lui Dumnezeu. Nu numai in maniera talharului, care daca nu poate sa te convinga, te obliga, dupa metoda ruseasca. Nu in mentalitatea hangiului care te ajuta, dar, scopul lui este sa castige. Nu in mentalitatea preotului si a levitului, care era suficient de grabit, sa nu-i acorde primul ajutor unui om care era intre viata si moarte. N-a vazut sangele aproape rece si inchegat langa el; avea agenda. Ci, potrivit mentalitatii pe care o avea Samariteanul. Ma grabesc, dar nu atat de mult incat un om sa moara langa mine si Dumnezeu sa ceara sangele lui din mana mea. Ma grabesc si nu am bani prea multi. Am imprumutat de la cineva sa ma duc la Ierusalim. Dar din banii din care am imprumutat, o sa cheltui cu bucurie pentru omul asta care sta sa moara aici, pentru ca am un Dumnezeu de care ma tem, chiar daca evreii de la Ierusalim rad de mine si spun ca sunt un om necredincios. Eu in inima mea iubesc pe Domnul si iubesc pe oamenii creati de Dumnezeu. Si din banii pe care i-am imprumutat, o sa cheltui cu bucurie, pentru ca omul asta sa traiasca. Voi fi bucuros, cand voi da banii inapoi la cel de la care am imprumutat, cand vom stii ca i-am cheltuit pentru cineva care n-a murit si s-a intors acasa sa-si creasca copiii si sa-si bucure familia

In concluzie, dragostea lui Dumnezeu fata de noi si dragostea noastra fata de aproapele nu presupune sentimente atat de mult, cat presupune actiuni. Ne aducem aminte fara incetare inaintea lui Dumnezeu Tatal nostru, de lucrarea credintei voastre, de osteneala dragostei voastre si de taria nadejdei voastre. Poporul Domnului, incordati-va putin atentia in incheiere. Testul credintei este lucrarea credintei- o credinta care lucreaza. testul dragostei este osteneala dragostei, o credinta care se osteneste.  Asta presupune ca transpira. Asta presupune ca da, indiferent cat are. Osteneala inseamna sa faci mai mult decat sa stai in zona de comfort. Inseamna sa te expui. Inseamna sa te ostenesti. Inseamna sa obosesti. Acesta este testul iubirii. Iar testul sperantei este taria. Lucrarea credintei, osteneala  dragostei si taria nadejdei. Calea sangelui pe care calatorea omul care venea de la Ierusalim spre Ierihon s-a schimbat in calea vietii, nu datorita talharului. Din cauza talharului a devenit calea sangelui. Nici datorita preotului si levitului, nici datorita hangiului, ci datorita Samariteanului a devenit calea vietii. In sfarsit, cineva iubeste viata. In sfarsit, cineva protejeaza viata. In sfarsit, cineva se cheltuie pentru viata. In sfarsit, cineva se osteneste pentru viata. In sfarsit, cineva da de la el pentru viata. Asa a facut doar Domnul. Doar El a parasit cerul unde statea linistit, ca sa moara pentru niste oameni fara solutie, doar cu probleme. Si oamenii cu probleme si fara solutii suntem noi. Dar Domnul care a venit la noi, nu are probleme, dar are solutii. Si solutia Sa a rezolvat problema noastra.

Hristos, din dragoste a schimbat falimentul meu in victorie. Iar eu trebuie sa schimb din dragoste falimentul altuia in victorie. As vrea sa va aduc aminte, in incheiere, asa cum anticipam, de exemplul lui David, fata de Mefiboset. Fiul olog de picioare, a lui Ionatan, prietenul lui David- printul Ionatan era fiul lui Saul, imparatul care-l ura pe David si incerca sa-l omoare pe David. Ionatan l-a iubit mult pe David si l-a oprit pe tatal sau  sa-l omoare pe David, in ciuda faptului ca el era printul mostenitor. Si el l-a ajutat pe David sa ajunga imparat. El merita tronul. El era printul. Dar el a facut totul ca David sa ajunga imparat. Saul si Ionatan mor. Soldatii vin sa aduca vestea bucurosi: „David, in sfarsit, ai drum liber! Nu mai ai nici o concurenta. Nu trebuie sa mai votezi; n-ai contracandidat. E liber, omule. Du-te la tron!” Dar, ce s-a intamplat? A murit Saul. Aualeu! Si cine a mai murit? Ionatan. „O, prietenul meu.” Da, dar prietenul tau, daca traia, iti facea concurenta si castiga. Nu ma gandesc in termenii astia, nu pot gandi in maniera asta. Pentru mine, viata nu-i o competitie. Pentru mine, viata nu-i un tron. Pentru mine, viata e o prietenie. Pentru mine, viata este o solidaritate. Pentru mine, viata este o compasiune. Pentru mine, viata e dragoste. Eu nu vad viata prin prisma competitiei, ci prin prisma iubirii.

Si David, dintr-o data spune: „Daca au murit, eu nu mai pot face nimic pentru ei. Dar totusi, mai e cineva  in familia lui Ionatan caruia sa-i fac bine, cum as vrea sa-i fac lui Ionatan, dar nu mai pot face?” Soldatii pleaca si-i aduc pe un olog, o persoana handicapata, fiul lui Ionatan, Mefiboset. David il ia pe acest barbat, care tremura de frica, crezand ca va avea aceeasi soarta, ca toti din familia sa.  Si David ii spune urmatoarele cuvinte acestui barbat: „Din dragoste pentru Ionatan, Mefiboset va sta cu mine la masa, ca si fii mei.” Noi am fost ca si Mefiboset, ologi. Ologi spiritual datorita pacatelor in care am trait. Insa Domnul Isus, intr-o maniera neanteleasa, a iertat toate pacatele in care ne-am tavalit ani de zile unii dintre noi. Si pur si simplu a putut sa treaca peste ele si sa le ierte. Sunt oameni care nu ne pot ierta pentru o vorba care am gresit-o din neatentie. Sau poate o privire sau poate un gest. Restul vietii nu ne mai pot ierta pentru un singur pacat. Si acest Dumnezeu care este in ceruri si care L-a trimis pe Hristos sa restaureze Imparatia pe pamant si in Imparatia aceasta sa existe dragostea in care oamenii sunt primiti, cunoaste toate pacatele care le-am facut, de cand ne-am nascut pana astazi. Si totusi a avut puterea sa ne ierte, sa le arunce in marea uitarii. Dar in acelasi timp, aceasta dragoste pe care Dumnezeu a manifestat-o fata de noi, se asteapta ca noi sa o manifestam fata de altii. Cum noi am fost ologi spiritual fata de Domnul, sunt alti oameni ologi spiritual  fata de noi.

Aduceti-va aminte de avertismentul Domnului catre Biserica din Efes, dupa 10 calitati. Dar, totusi am ceva impotriva ta, ai parasit dragostea dintai. Nu spune ‘ai pierdut-o’. Nu se poate pierde, e o chestiune de vointa. Ai parasit-o intentionat. Te-ai obosit, te-ai plictisit de asta. Ai intrat intr-o stare de comfort spiritual si nu mai vrei sa te ostenesti. E suficient ca te-ai ostenit in Romania. Ei, pentru aceasta, trebuie sa te pocaiesti, ca altfel ai o problema cu Mine. As vrea in aceasta seara sa va prezint o imagine. Am in mana o bancnota de $20. Nu este mototolita de loc. Insa o sa o mototolesc cat pot de mult. Stiti cati dolari am aici? $20. Estetic, arata ingrozitor. Valoarea este aceiasi. Cand vei ajunge cel mai rau om din lume, mototolit ca aceasta bancnota, ai aceiasi valoare potentiala sa fi mantuit in Imparatia lui Dumnezeu din dragostea Domnului Isus. Cand vei ajunge un om de nimic, incat sa-ti fie sila de dumneata si sa nu mai indraznesti sa speri in iertarea si in Imparatia lui Dumnezeu… Atunci cand vei arata jalnic, imbracat mizerabil si indecent, murdar si urat… Atunci cand vei vorbi ca un birjar, adica ca un om fara caracter, atunci cand felul in care te percep oamenii e pur si simplu insuportabil si greu de imaginat… Atunci, in fata dragostei lui Dumnezeu, care a trimis Imparatia pe pamant, vei avea in mod potential aceiasi valoare ca sa fi iertat. Si sa tii minte ca Fiul Sau pur si simplu o sa-ti descreteasca orice cuta a personalitatii si o sa te faca ca inainte. Pentru ca El a murit sa te ierte. El a murit ca sa te primeasca. El a murit sa te faca ca la inceput. El te va scoate din raul in care ai trait si te va face din nou la fel. Te va lua de mana, te va lua in brate, te va strange la piept. Si te va introduce in Imparatia dragostei Fiului lui Dumnezeu. Te va duce in fata Tatalui. Iti va arata palma strapunsa. Si va spune: „Tata, Eu am murit pentru el!”

Cand Domnul Isus s-a intalnit cu Petru pe malul marii Galileia, a avut pentru el o singura intrebare: „Crezi?” „Nu.” „Esti gata sa pleci?” Nu. „Te-ai facut baiat de treaba?” Nu. „Ai invatat ceva din cantecul cocosului?” Nimic. Ce l-a intrebat Domnul? O singura intrebare, intrebarea cea mai importanta, intrebarea capitala, intrebarea fundamentala, intrebarea cardinala, singura intrebare cu adevarat pentru ca ea este varful spiritualitatii. Ea este varful pocaintei. Ea este varful credintei, ea este desavarsirea vietii spirituale: „Petre, ma iubesti?” Petru spune: „Da.” Daca ma iubesti, slujeste. Osteneste-te.” Dar sa stii ca daca vei sluji, te vei osteni. Ceea ce provoaca suferinta asta in biserica este slujirea celor care slujesc. Daca vrei sa nu aiba nimeni nimic cu dumneata, stai pe banca. Singurul care o sa te mai mustre din cand in cand va fi pastorul. Dar nimeni n-o sa-ti mai reproseze ca n-ai cantat bine. Nimeni n-o sa-ti reproseze ca ai predicat lung. Nimeni n-o sa-ti reproseze ca trebuia sa vii mai devreme, dar ai venit mai tarziu. Nimeni nu are nimic cu dumneata, pentru ca faptul ca-ti permiti sa stai acolo si sa nu intelegi ca Dumnezeu te-a mantuit ca sa implinesti interesele din Imparatia Sa nu deranjeaza pe nimeni. Dar vreau sa stii ca El se uita si ar vrea sa te ridici de unde esti. Si sa intelegi ca regula aceasta din statisticile americanilor este adevarata 2/8- 2 fac totul, 8 nu fac nimic. Doi aduc toti banii, opt nu aduc nici un ban. Doi fac toata slujba, opt nu fac nici o slujba. In aceasta seara, ma uit la dumneata. Esti fratele meu, eu nu sunt mai bun. Sunt doar un om ca dumneata. Insa in seara aceasta, la cel mai mare eveniment penticostal romanesc, ne-a surprins Dumnezeu aici si vorbeste despre cel mai complicat aspect din viata noastra.

Daca ar fi sa dam $20 (zici): „Ia-i si lasa-ma in pace.” Maine fac pe 10 ori atat. Dar, ceea ce ne cere Dumnezeu, pur si simplu e inima din piept. Ne cere sa iubim, ne cere sa stam in picioare 24/24, o luna dintr-o luna, un an dintr-un an si o viata dintr-o viata. Ne cere sa iubim. Ne cere sa ramanem intotdeauna la dispozitia altora. Sa avem tot timpul din lume pentru toti. Sa fim intotdeauna gata pentru El. „Petre, ma iubesti?” „Da.” „Du-te, slujeste.” „Dar voi fi expus la suferinta. la intrigi, la invidie. la dispret, la ironii, la osteneala, la neglijarea familiei.” „Petre, inseamna ca nu ma iubesti.” „Ba da, Doamne, te iubesc.” „Atunci, du-te. Du-te si slujeste. Ocupa-te de mielusei, ocupa-te de oi. Petre, ridica-te si du-te, trebuie sa se duca cineva. Eu am stat 3 1/2, Eu ti-am aratat. Te-am invatat. Acum trebuie sa ma intorc la Tatal. Trebuie sa construiesc Imparatia si cand o voi termina, Ma voi intoarce si te voi lua, ca acolo unde sunt Eu sa fi si tu. Dar cand ma voi intoarce, vreau sa te gasesc slujind.” „Doamne, dar cum sa slujesc?” „Din dragoste, Petre. Din dragostea Mea, cum am slujit Eu.” Poporul Domnului, suntem la cateva minute sa incheiem seara aceasta. As vrea sa ma uit catre dvs. si sa va propun sa ne rugam.

Nu mai stiu ce sa va spun ca sa va motivez, la o dragoste si la o dedicare pentru Dumnezeu totala. Am aproximativ 51 de ani, gandesc asa de diferit. Am invatat asa de mult din esecurile din trecutul meu, din falimentele mele, din alunecarile si greselile mele. Multe experiente din trecutul meu m-au ajutat sa vad multe lucruri din viata mea, in familia mea, in biserica in care sunt. Si astazi stau inaintea lui Dumnezeu si cand ma mai inteapa cateodata inima, ma gandesc: Nu cumva acum? Pana acum inca nu s-a intamplat. Dar cu siguranta, candva in viitor, cand ma va intepa inima odata, probabil ca atunci va fi. Nu stiu cate zile mai am, dar atatea cate mai am, vreau viata aceasta sa o pun la picioarele Lui si vreau sa-L iubesc. Si vreau sa iubesc pe oameni. Vreau sa-mi iubesc sotia. Vreau sa-mi iubesc copiii. Vreau sa iubesc oamenii din biserica si pe cei dificili si pe cei nedificili. Vreau sa iubesc pe colegii mei de lucru, chiar daca uneori sunt tentat sa simt anumite lucruri. Vreau sa iubesc asa cum m-a iubit Domnul pe mine. Eu am fost un om murdar, si Domnul a putut sa ma iubeasca. Eu sunt chemat astazi sa iubesc pe oameni. Biblia ne spune ca in dragoste nu este frica. In aceasta seara  te chem, daca esti un om plin de frica, sa te rogi. Iar, daca in timp ce te rogi, ai vrea ca sa ne rugam pentru dumneata, asculta-ma, simte-te liber sa vii aici in fata. Poate vrei sa te dedici Domnului. Iti aduci aminte de Matei cap. 25 – Se va uita la cei din stanga si le va zice: Blestematilor, plecati de la Mine.” Fratilor, absenta dragostei este pacat de omitere. Pacatele sunt de doua feluri: De comitere, cand treci pe rosu si de omitere,  cand te opresti la verde. Hristos a spus: „Daca vezi pe unul care este flamand si omiti, intarzii, neglijezi, amani sa-i dai sa manance, de fapt, pacatuiesti prin faptul ca nu-l iubesti atat de mult  incat sa-i implinesti nevoia. Daca nu te duci la spital sau la puscarie sa-l vizitezi, ai omis, ai intarziat, ai amanat, dar asta-i absenta dragostei. pacatul de omitere este ceea ce spune Iacov: Cine stie sa faca un bine si nu-l face, savarseste un pacat. Si Hristos, la oamenii care omit, care intarzie, cara  amana, care sunt indiferenti, care sunt iresponsabili, care spune: „Lasa, ca maine…”, Hristos spune: „Du-te de la mine, blestematule!” -„O, Doamne, ai mila de mine!”

Poporul Domnului, vrei sa ne ridicam, vrei sa stam in aceasta seara inaintea Domnului si sa acceptam ca uneori suntem nepasatori? Uneori suntem doar religiosi? Uneori suntem doar formalisti. Uneori ne paste ipocrizia. Uneori credem ca ne-am facut partea, daca venim doar la biserica si punem un dolar. Vrei in aceasta seara sa iti ceri iertare? Vrei in aceasta seara sa intelegi ca Dumnezeu a lasat 7 miliarde de persoane in mana bisericii, ca sa mearga la ei cu Evanghelia? Ca sa predice Evanghelia? Ca sa le duca iertarea.  Ca sa le vorbeasca de Dumnezeu. Sa faca ungeri cu untdelemn, sa-i cheme la pocainta. Vreti sa intelegeti ca noi suntem oamenii pe care ii trimite Dumnezeu? Vrei sa te duci in evanghelizare? Vrei sa te intorci in inchinare? Vrei sa-ti ceri iertare de la Domnul? Vrei sa primesti resursele si sa te duci implinind interesele lui Dumnezeu? Ce altceva vrei sa faci cu viitorul dumitale? Ti-a mai ramas o zi, ti-a mai ramas un an, ti-a mai ramas 10. Nu vrei, amandoi, sa ne punem la picioarele Lui, sa vina Duhul Sau peste noi? Sa vina puterea Sa peste noi, sa primim o viziune noua, sa mergem in Numele Lui? Astazi, nu maine. Acum, nu acolo. Acum si aici.

Anunțuri