Numele fiarei si numarul ei

Beni Faragau 1

Numele fiarei te va lasa afara, numele lui Dumnezeu te va duce pe porti in cetate. Care este numele fiarei ?

  • Tineti minte ce spuneam legat de numele dupa care toti tanjim intr-un fel si dam din coate sa ajungem sa ne facem un nume in lumea aceasta. Este o nevoie reala in noi, nevoia de semnificatie, tine de chipul lui Dumnezeu in noi. Si de aceea ne dorim un nume. El ne da identitate, valoare. Dar ceea ce putini dintre noi tinem minte, ca ne da, ne hotaraste si destinul.  Cu alte cuvinte, nu-i tot una ce nume porti. Calatorind prin istorie ajungem in Apocalipsa si in Apocalipsa, lucrurile se aleg pentru ca este vremea sfarsitului. Vei vedea oameni purtand numele fiarei si vei vedea oameni purtand numele lui Dumnezeu. Sa nu cumva sa credeti ca lucrul acesta va fi adevarat doar peste 5 ani, 10 ani sau 20 de ani. Lucrul acesta a fost adevarat din gradina Eden, de-alungul intregii istorii. Formele au fost diferite. Principiul acela universal, valabil, a fost mereu acolo.
  • La sfarsitul istoriei, dar nu numai atunci, dar si acuma, exista doar doua categorii de oameni: Biruiti si biruitori. Cei biruiti poarta pe frunte numele fiarei. Biruitorii poarta pe frunte numele lui Dumnezeu.

Beniamin Faragau (Biserica Iris 13 iunie 2010) Transcript Blogul Agnus Dei

Asa o zi calduroasa, un subiect atat de negru si de complicat. Nu stiu daca este unul dintre noi, care citind Apocalipsa, sa nu aiba curiozitatea sa afle  ce-i cu 666. Sa fiu cinstit cu dvs., ce va fi cu el nu stiu, dar nici n-am de gand sa stau, sa scormonesc in ce se intampla in jurul meu si sa dau vina pe unul sau altul din lucrurile pe care le vad. Ci, mai degraba, ma intorc in Scriptura si ma las invatat de ea. Scriptura imi spune, Ioan o spune cu gura lui, ca toata cartea Apocalipsa este o proorocie. Proorocul este un om al vremii lui. El vorbeste pentru cei vii din jurul lui, nu vorbeste pentru o posteritate nedefinita. Iar daca ma gandesc atent, ce-i prezenti in jurul lui Ioan, chiar daca erau despartiti de situatia in care el se afla, era pe insula Patmos, dar au primit scrisoarea de sub pana lui, din mana lui. Au fost cele sapte biserici ale Apocalipsei. Si toata cartea Apocalipsa este scrisa intr-un fel pentru ele. Deci, daca cele 7 biserici- Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia, n-au inteles ce-i cu numarul 666, vreau sa va spun ca nu-i mare nadejde sa intelegem nici noi. Dar, Scriptura, fiind scrisa ca sa fie priceputa, cred ca oamenii de atunci au inteles mai multe decat intelegem noi astazi, buimaci de toate teoriile din jurul nostru.

Ce-ar fi, de pilda, daca am inlocui cele 7 biserici cu noi? Si as zice, pentru ca Dumnezeu este relevant si normativ pentru toata istoria, cred ca ceea ce ni se spune in toate profetiile Lui, trebuie sa aiba o valabilitate si pentru noi. Deci si noi astazi trebuie sa luam aminte, cum au luat ei aminte atunci la acest 666. Ca profetia sa fie valabila si pentru ei, acum 2000 de ani si pentru noi, dupa 2000 de ani, nu cred ca putem discuta despre forme. Ci trebuie sa discutam despre acel principiu universal valabil, acel adevar comunicat de Scriptura  care a calatorit de-alungul intregii istorii. De-alungul istoriei, acelasi adevar a imbracat diverse forme, nu totdeauna aceleasi. Un singur lucru a ramas constant: semnificatia acestui 666; nu s-a schimbat de-alungul intregii istorii. De aceea, in dimineata aceasta, n-am sa vorbesc despre forme. Va las pe dvs. sa speculati. In literatura de astazi gasiti  tot felul de speculatii. Ci, as incerca sa identificam impreuna cu dvs. functia respectiva, adevarul, cu principiul acela universal valabil, ca atunci cand veti vedea principiul acela ingemananduse cu o forma, oricare ar fi ea, sa stiti de ce sa va feriti sau de ce sa ne ferim.

Inainte de Apocalipsa am studiat cartea Geneza si am vazut ca din Geneza pleaca istoria facerii unui nume. Si intreaga istorie este o zbatere legata de conceptul acesta al numelui. Si inca pe primele pagini am vazut ca ti-l poti face singur, sau Il poti lasa pe Dumnezeu sa ti-l faca. De pilda, Nimrod impreuna cu ai lui, sub turnul Babel, au zis: “Haideti sa ne zidim o cetate, un turn, al carui varf sa atinga cerul, sa ne facem un nume, ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului.” In timp ce Dumnezeu i-a lasat la jumatate de drum, le-a incurcat limbile si Avram, probabil cu Terah, a plecat si el spre…. (nu stim). Dumnezeu il cheama pe Avram si ii spune: “Iesi din tara ta, din casa tatalui tau. Vino in tara pe care ti-o voi arata.Vo face din tine un nume mare si vei fi o binecuvantare.” Daca ne gandim, ce conteaza ce nume porti? In primul rand, cand iti faci tu un nume, vei fi un blestem pentru tine insuti si pentru altii, pentru ca vei deveni o gaura neagra, care asteapta ca toata lumea sa i se inchine inaintea lui. Cand il lasi pe Dumnezeusa-ti faca un nume, vei deveni un soare, o stea, care vei binecuvanta pe altii pentru ca esti tu insuti binecuvantat de Dumnezeu.

Tineti minte ce spuneam legat de numele dupa care toti tanjim intr-un fel si dam din coate sa ajungem sa ne facem un nume in lumea aceasta. Este o nevoie reala in noi, nevoia de semnificatie, tine de chipul lui Dumnezeu in noi. Si de aceea ne dorim un nume. El ne da identitate, valoare. Dar ceea ce putini dintre noi tinem minte, ca ne da, ne hotaraste si destinul.  Cu alte cuvinte, nu-i tot una ce nume porti. Calatorind prin istorie ajungem in Apocalipsa si in Apocalipsa, lucrurile se aleg pentru ca este vremea sfarsitului. Vei vedea oameni purtand numele fiarei si vei vedea oameni purtand numele lui Dumnezeu. Sa nu cumva sa credeti ca lucrul acesta va fi adevarat doar peste 5 ani, 10 ani sau 20 de ani. Lucrul acesta a fost adevarat din gradina Eden, de-alungul intregii istorii. Formele au fost diferite. Principiul acela universal, valabil, a fost mereu acolo.

Acum, as vrea sa citesc din Apocalipsa cap. 13. Nu uitati, in cap. 12, balaurul a fost aruncat pe pamant impreuna cu ingerii lui, s-a napustit impotriva femeii, Dumnezeu a luat-o din calea lui. S-a napustit impotriva ramasitei semintei femeii care pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Isus Hristos. Si Ioan sta si vede ridicanduse din mare  fiara intaia. Balaurul ii da scaunul lui de domnie si puterea lui nespus de mare. Garantia este puterea politica, puterea politica a oricaror  vremuri din orice epoca istorica. Atunci, in vremea lui Ioan era imperiul Roman. Scaunul de domnie al Satanei era la Pergam, acolo unde era si procuratorul Roman. Pe urma, se ridica de pe pamant fiara a doua. Fiara a doua lucra cu puterea fiarei intaia. Avea doua coarne ca de miel, dar avea glasul ca de balaur. Identitatea fiarei a doua o vezi in glasul ei, nu in cornitele ei, care te-ar putea insela. I s-a dat putere sa faca o icoana, s-o faca sa vorbeasca si vers. 15 spune-

Apocalipsa cap. 13:15:

15. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei.
16. Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte,
17. si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei.
18. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

Imediat in versetul urmator, 14:1 – 1. Apoi m-am uitat si iata ca Mielul statea pe muntele Sionului; si impreuna cu El stateau o suta patruzeci si patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Sau si Numele Tatalui Sau. Apoi, apar 3 ingeri cu 3 mesaje. Primul vesteste o Evanghelie. Al doilea anunta caderea Babilonului. Si al treilea vine si vorbeste despre pericolul de-a primi numarul fiarei pe frunte si pe mana. Apoi, a urmat un alt inger, al treilea si a zis cu glas tare:

9. Apoi a urmat un alt inger, al treilea, si a zis cu glas tare: “Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana, 10. va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului11. Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihna cei ce se inchina fiarei si icoanei ei si oricine primeste semnul numelui ei!  12. Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus.” Apocalipsa 14:9-12

As incepe printr-o explicatie si v-as duce in Romani la un vers. pe care il cunoasteti. Pavel, dupa ce expune toata doctrina mantuirii in toata frumusetea ei si termina cu doxologia din cap. 11, la sfarsitul ei, vine si ne indeamna sa ne aducem trupurile ca o jertfa sfanta, placuta pe altarul zidirii trupului lui Hristos. Si in vers. 2 ne spune: “Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia. Ci sa va prefaceti prin inoirea mintii voastra, ca sa deosebiti bine voia lui Dumnezeu cea  buna, placuta si desavarsita. Daca ma uit, am 2 termeni pusi in contrast prin acea conjunctie adversativa. Nu asa, ci asa. Cand ai astfel de realitati in Biblie, una se defineste in oglinda cu cealalta. Daca nu intelegi ceva dintr-un termen, citeste-l atent pe al doilea.  Ce nu inteleg din aceasta comparatie sau contrast pe care-l face Pavel? Nu inteleg ce-i acela “chipul veacului acestuia”. N-are rost sa-mi scormonesc mintea si sa incerc eu sa insir lucruri acolo. Pot sa citesc partea a doua din contrastul nostru.

Cine sunt cei care se potrivesc chipului veacului acestuia? Cei carora nu le pasa de Dumnezeu, sunt complect dezinteresati de El. Nu-i intereseaza ce spune Dumnezeu, n-asculta si nu traiesc ce spun ei. Indiferent despre ce ar fi vorba, despre imbracaminte, despre mancare, despre ganduri, despre fapte, despre orice in lumea aceasta. Cand te rupi din mijlocul veacului acestuia, dintr-o data, voia lui Dumnezeu determinanta in viata ta. Doar daca L-ai proclamat pe Hristos ca Domn si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti vei fi mantuit. Dar a fi Domn inseamna  a trai in ascultare de El. Cu alte cuvinte, daca n-am inteles ce este chipul veacului acestuia, al doilea termen mi-l explica.

Exact la fel este in Apocalipsa. In Apocalipsa am doua realitati puse in contrast  care duc la doua destine complect opuse unul celuilalt: A primi numele fiarei sau a primi numele lui Dumnezeu. Daca nu inteleg ce inseamna a primi numele fiarei, trebuie sa ma uit ce inseamna a primi numele lui Dumnezeu. A primi numele fiarei, nu poate fi decat opusul acestui lucru. Mi se pare simplu si clar. Si nu trebuie sa inventez eu raspunsul la intrebarea mea. Duhul lui Dumnezeu i-a dat destula intelepciune lui Ioan ca s-o faca. Deci, daca as compara Romani 12:2 cu toata problema noastra din Apocalipsa, primeste semnul fiarei acela care se inchina fiarei si icoanei ei. Primeste semnul lui Dumnezeu sau numele lui Dumnezeu, cel ce pazeste poruncile Lui si credinta lui Isus Hristos. Observati, in a doua parte, – “pazeste poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus Hristos.” Acuma, ce nu inteleg eu din textul acesta?

Nu inteleg foarte clar ce inseamna a te inchina fiarei si icoanei ei. Pai, trebuie sa fie exact opusul, contrastului pe care Scriptura mi-l creeaza. Si contrastul il aveti acolo, in versetele din cap. 14 vers. 11 si 12 sunt puse in contrast. 11. Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihna cei ce se inchina fiarei si icoanei ei si oricine primeste semnul numelui ei! 12. Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus.” Daca as da o definite, spun oricine nu pazeste poruncile lui Dumnezeu si credinta in Isus Hristosa primit pe mana semnul fiarei si pe frunte. Oare asa sa fie?

Ma duc inapoi la inceputul istoriei si va pun o intrebare: Cand a primit Eva pe frunte si pe mana semnul fiarei? Pentru ca revin in capitolul nostru. Balaurul- cine o fi balaurul? Pai, imi spune Ioan: sarpele cel vechi, Satana si diavolul. Cu alte cuvinte, balaurul este in spatele fiarei. Balaurul a dat scaunul de domnie fiarei si o putere mare. Balaurul sta in spatele scenei intregii istorii. El este dumnezeul veacului acestuia, stapanitorul lumii acesteia. Practic, noi suntem chemati la Domnul Isus, sa ne inchinam Lui. Sistemele politice si structurile din jurul nostru sunt doar o fatada. Nu ne spune Pavel, cei ce aduc si se inchina idolilor practic se inchina dracilor? Exista o lume spirituala in spatele scenei.

Dar, ascultati ce spune Dumnezeu: “Poti sa mananci cu placere din rice pom din gradina, dar din pomul cunostintei binelui si raului  sa nu mananci, ca in ziua in care vei manca din el vei muri, negresit.” Era oare valabil si atunci? Oricine pazeste poruncile lui Dumnezeu… Era valabil? Sigur ca era valabil. Dar a venit o alta soapta. Si cealalta soapta a spus: “Hotarat, nu vei muri. Dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul.” Stiti cum au inceput lucrurile? Au inceput aici (in minte). Eva asta si a zis: “Cine sa aiba dreptate? Sa aiba Dumnezeu dreptate, care mi-a interzis sa mananc? Sau sa aiba sarpele dreptate, care imi spune: “E o placere sa mananci, e de folos sa mananci.” Si la un moment dat, dand crezare, Eva a pazit porunca sarpelui si credinta in sarpe. Dand crezare sarpelui, a inceput sa gandeasca rau despre Dumnezeu. Si in clipa aceea, pe fruntea ei s-a scris numele fiarei. Dupa care, nu s-a multumit cu atata. A intins mana, a rupt si a dat si barbatului ei.  Si a primit semnul si pe frunte si pe mana. Rezultatul? Izgonirea din prezenta lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu a facut sa raman in locul lor sangele jertfei , sa le dea vreme de pocainta. Dar in ultima instanta, cand se termina istoria, acest har nu va mai fi. Atunci oile vor fi despartite de capre si oile vor fi invitate in prezenta Tatalui si a Mielului. Si caprele vor fi aruncate in focul cel vesnic pregatit pentru diavolul si ingerii lui.

Cum primesc pe mana si pe frunte semnul fiarei? Ascultand de fiara si traind in baza sistemului ei de valori. Cum primesc pe frunte si pe mana numele lui Dumnezeu? Gandind in sistemul lui de valori si pazind poruncile Lui, traind in baza Cuvantului Lui. Nu doar cu buza Il fac pe Hristos Domn, ci cu toata viata mea Il fac pe Hristos Domn. Dragii mei, cel mai important verset este acesta si daca nimic altceva nu retineti din Apocalipsa, duceti-va cu el acasa: Aici este rabdarea sfintilor – Cand presiunea creste, aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus Hristos. Deci, de ce-i important si credinta lui Isus Hristos? Este unul in sala care s-a intamplat sa nu pacatuiasca in ultimii 10 ani? In ultimele 10 ceasuri? In ultimele 10 minute? Ce faci cu pacatele tale, daca nu crezi in Isus, ca jertfa si Isus ca Mare Preot? 12. Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus.” Cu alte cuvinte, provocarea este sa biruim.

Cele 7 biserici au stiut foarte clar sa iei pe mana un nume sau altul. Cel care nu s-a pocait a ramas cu numele fiarei pe mana. Cel care s-a pocait la chemarea Duhului Sfant prin vorbirea lui Hristos a primit promisiunile unui nume nou. Celui ce va birui ii voi da o piatra alba si pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l stie nimeni decat cel ce-l primeste.  Sau cap.3:5 Biserica aceea caruia ii mergea numele ca traieste, dar era moarta.- 5. Cel ce va birui va fi imbracat astfel in haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din Cartea vietii si voi marturisi numele lui inaintea Tatalui Meu si inaintea ingerilor Lui.” Sau bisericii din Pergam, acolo unde era scaunul de domnie al Satanei, acolo unde fiara la omorat pe Antipa – Pe cel ce va birui, il voi face un stalp in templul Dumnezeului Meu si nu va iesi afara din el. Voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu, numele cetatii Dumnezeului Meu Noul Ierusalim, care se coboara din cer, de la Dumnezeul Meu si numele Meu cel nou.”

La sfarsitul istoriei, dar nu numai atunci, dar si acuma, exista doar doua categorii de oameni: Biruiti si biruitori. Cei biruiti poarta pe frunte numele fiarei. Biruitorii poarta pe frunte numele lui Dumnezeu. Dati-mi voie sa va duc la sfarsitul cartii, cap. 21.

1. Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera, si marea nu mai era.
2. Si eu am vazut coborandu-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei.
3. Si am auzit un glas tare care iesea din scaunul de domnie si zicea: “Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
4. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.”
5. Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: “Iata, Eu fac toate lucrurile noi.” Si a adaugat: “Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate.”
6. Apoi mi-a zis: “S-a ispravit! Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. Celui ce ii este sete ii voi da sa bea fara plata din izvorul apei vietii.
7. Cel ce va birui va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, si el va fi fiul Meu.

Dar cel ce nu va birui?

8. Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.”

Observati, biruitorii vor intra in cetate. Vor beneficia de prezenta lui Dumnezeu. Vor manca din pomul vietii. Cei biruiti vor fi afara. Cei care vor fi inauntru vor avea numele lui Dumnezeupe frunte. Cei care vor fi afara vor avea numele fiarei pe frunte.

Numele fiarei

Uitati-va un pic mai atenti la ei si veti vedea in ce consta numele fiarei:

 “…fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii,

partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.”

Numele fiarei te va lasa afara, numele lui Dumnezeu te va duce pe porti in cetate.

Ultimul capitol din Biblie – Apocalipsa 22

12. “Iata, Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.
13. Eu sunt Alfa si Omega, Cel Dintai si Cel de pe Urma, Inceputul si Sfarsitul.”
14. Ferice de cei ce isi spala hainele, ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti in cetate!
15. Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna!

Ce i-a tinut pe oamenii acestia afara?

Screen Shot 2014-08-28 at 11.47.45 AM

In mod evident: nepazirea poruncilor lui Dumnezeu si necredinta in Isus Hristos. Dar, daca v-ati uita la ei, sunt oameni religiosi. Sunt oameni religiosi, dar cu inima impartita. Si de aceea, cred ca principiul care strabate istoria si imbraca diverse forme este unul simplu: Compromisul.

Cum verificam o astfel de concluzie? Cum verific o astfel de afirmatie? Revin la text:

16. Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte,
17. si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei.
18. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

Screen Shot 2014-08-28 at 11.53.03 AM

As vrea sa extrag elementele din text pe care sa pot construi, sa pot sa-mi verific intr-un fel concluzia. Cu orice concluzie as veni, trebuie sa se potriveasca ca o manusa pe textul nostru. Si sunt cel putin 4 lucruri in text  pe care nu le pot exclude. Trebuie sa le includ in talmacirea mea.

  1. Odata este numar de om. ESTE VORBA de o PERSOANA. Uitati-va la mine. [O persoana] in carne si oase care a trait in istorie. Deci este un numar de om.
  2. Al doilea, numarul acesta de om trebuie sa fie legat de cifra 666. Omul si cifra – este un numar de om, legate impreuna.
  3. Al treilea lucru este un context de Vanzare si Cumparare.
  4. Si in contextul vanzarii si cumpararii esti dus de val si te pomenesti  un inchinator al fiarei pentru ca ai acceptat compromisul in viata ta.

Spuneti-mi: cand in lumea asta nu s-a vandut si nu s-a cumparat? Si pe vremea lui Cain si Abel, ar fi trebuit sa mearga la Abel sa-i cumpere un miel sau sa-i ceara un miel, sa-i dea ceva in schimb. Dar, era prea mandru s-o faca. De cand e lumea, contextul acesta exista. Deci, indiferent unde l-as gasi, trebuie sa fie un om (nu cinci oameni- un om), trebuie sa fie de numele lui legat 666, sa fie in contextul vanzarilor si cumpararilor si sa duca la inchinare- la despartirea de Dumnezeu si la inchinarea idolatra.

De cand am inceput Apocalipsa, am spus ca acest cod, pe care vream sa-l descifram, al Apocalipsei, isi are dezlegarea in Vechiul Testament. Si atunci cand Ioan te trimite in Vechiul Testament, esti castigat, daca te duci si sapi putin. Nu-i totdeauna usor, pentru ca nu-i suficient sa gasesti versetul la care te trimite el. De multe ori, trebuie sa intelegi teologia intregii carti. Si vreau sa va spun ca biserica secolului I cunostea de 100 de ori mai bine Vechiul Testament decat o cunoastem noi. Ei n-aveau Noul Testament. Ei pe asta isi aparau viata si pe asta isi dadeau viata, pe intelegerea lui Hristos din Vechiul Testament. Omul de care se leaga cifra 666 in contextul vanzarii si cumpararilor, care duce la inchinare in fata fiarei- observati, toate cele 4 elemente sunt acolo- este Solomon. Nu se poate! Este epoca de aur a lui Israel. Well, asa pare cand te uiti la suprafata. Cartea Cronici, la care ne vom referi nu este o carte de istorie. Traducatorii se —- i-au inclus pe langa imparati si Samuel.(min 24) In toate canoanele ltiurgice ale evreilor este prima din ea. Sau, in celelalte, ultima din ea. Este teologia prin care Dumnezeu analizeaza intreaga istorie. Cartea incepe cu Adam si se termina cu robia babiloniana si cu edictul lui Cir, ca sa spuna istoriei ca Dumnezeu va continua sa lucreze.

Dar pe Solomon il stim cel mai bine din edificiu pe care l-a facut. Templul pe care l-a zidit la Ierusalim. Si noi toti il numim templul lui Solomon. N-a fost nimic la fel de falnic  ca si templul lui Solomon. Cand el a terminat de zidit templu- si vreau sa va spun: din perspectiva mea el a fost doar un diriginte de santier. Cel care a visat templu, cel care a proiectat templu. Cel care a primit pana si desenele furculitelor, a fost data lui. El a fost la toate razboaiele, a adunat toate materialele, pana cand toti au zis: “Destul, nu mai este nevoie. Avem destul.” David a trait pentru templu. Solomon a pus doar in lucrare lucrurile. Dar inima lui era la cu totul altceva. Nici n-a terminat bine templu si a bifat toate lucrurile si s-a dus la cumparaturi, sa aduca aur din Ofir, cu cine? Cu slujitorul lui Hiram, imparatul Tirului.

Dar cand s-a terminat templul a ridicat un piedestal impunator, s-a imbracat in fala lui imparateasca, s-a pus in genunchi, a ridicat mainile spre cer si a rostit o rugciune. Cititi-o in 1 Imparati 8:22-53. Rugaciunea este absolut superba. Ce-i cere lui Dumnezeu? “Doamne, noi ti-am facut o casa. Tu esti locatarul; fii bun si vino aici. Stim ca Tu nu locuiesti in case facute de maini omenesti. Cerurile nu Te pot cuprinde, dar Te rog, pune-Ti numele aici. Si daca noi sau altcineva va striga la Tine din locul acesta, asculta-l, te rog, Doamne. Daca va pacatui cineva, da-i iertare. Daca poporul Tau va fi batut de vrajmasi, scoate-l afara din robie. Daca vei inchide cerul si nu va fi ploaie, Doamne, indura-Te si da-le ploaie si grau. Doamne, daca ciuma si foametea si rugina si lacustele vor bantui tara, scapa-ne, Doamne, de ele. Dar ascultati vers. 41″Cand strainul, care nu este din poporul Tau, va veni dintr-o tara indepartata pentru numele Tau…” In tara aceea departata s-a auzit un zvon. La Ierusalim, in templu, locuieste un Dumnezeu. Si cand cineva se roaga acestui Dumnezeu, El raspunde din ceruri. Locuieste un Dumnezeu [acolo]. “Caci se va stiica numele Tau este mare, mana Ta este tare si bratul Tau este intins. Cand va veni sa se roage in locul acesta, asculta-l din ceruri.”

Dumnezeu ii raspunde lui Solomon: “Iti ascult rugaciunea si cererea pe care mi-ai facut-o. Sfintesc locul acesta, Casa pe care Mi-ai zidit-o, ca sa pui in ea pentru totdeauna numele Meu si ochii Mei si inima Mea vor fi acolo pe vecie. Dar, daca va veti abate de la Mine, voi si copiii vostri, daca nu veti pazi poruncile Mele….” – aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu. “Daca nu veti pazi poruncile Mele si legile Mele pe care vi le-am dat, si daca va veti duce sa slujiti altor dumnezei, sa va inchinati inaintea lor, voi nimici pe Israel din tara pe care i-am dat-o. Voi lepada de la Mine casa pe care am sfintit-o numelui Meu si Israel va ajunge de ras si de pomina prin toate popoarele. Si oricat de inalta este casa aceasta, oricine va trece pe langa ea, va ramane incremenit si va fluiera  si va zice: “Pentru ce a facut Domnul asa tarii acesteia si casei acesteia? Si se va raspunde: “Pentru ca au parasit pe Domnul Dumnezeul lor, care a scos pe parintii lor din tara Egiptului, s-au alipit si au slujit altor dumnezei, s-au inchinat inaintea lor si le-au slujit. De aceea, a facut Domnul sa vina peste ei toate aceste rele.”

Asta este Solomon. Numele lui se leaga de templul din Ierusalim. Dati-mi voie sa ma uit un pic mai atent la el. Dumnezeu, in Deuteronom 17, a dat imparatului, in mod special, inainte de-a fi existat vreunul, 3 porunci:

  1. Sa n-aiba multi cai
  2. Sa n-aiba mult argint si aur
  3. Sa n-aiba multe neveste

Spuneti-mi, care din ele le-a pazit Solomon? Absolut niciuna. Dar, ce rost aveau aceste porunci? Pai, caii erau puterea militara. Caii mergeau impreuna cu carele de razboi. Tine=ti minte, Faraon, cand a iesit din Egipt impotriva poporului si a intrat in mijlocul marii cu carele lor si ingerii au inceput sa scoata rotile carelor lor. Caii erau puterea militara. Aurul si argintul era puterea financiara. Fara bani nu puteai face razboaie. Iar nevestele, sa nu credeti cumva ca Solomon era un superman si avea nevoie de 100 sau 1000 de neveste. Nu, dragii mei, dar avea nevoie de suficiente aliante politice ca in vremea lui sa aiba pace. Si asa spune Scriptura. In vremea lui a fost pace. Doar ca atunci cand ai putere militara, putere financiara si aliante politice, nu trebuie sa te increzi in Domnul chiar asa de mult. Daca cumva te-a scapat [Domnul] printre degete, ai care si calareti. Si ai argint si aur si mai ai la cine fugi prin jur. Ce se intampla este ca atunci cand langa Domnul mai ei si pui ceva, te lasi de Domnul si imbratisezi lucrurile pe care le-ai adaugat Domnului.  Cu late cuvinte, iti vei pune andejdea in cai, in argint si in aliantele tale politice.

Avea cam 20 de ani cand a fost asezat ca imparat in Iuda, in Israel; inca nu era impartita atunci tara. Si Solomon s-a dus sa se inchine pe Gabaon, pe inaltimile Gabaonului, Domnului. Si Domnul i s-a aratat noaptea in vis. Si a zis: “Solomon, ai 20 de aniiti dau 3 optiuni: intelepciune, bogatie si faima. Alege. “Wow!” zice Dumnezeu, “un tanar asa de intelept sa aleaga intelepciunea si sa intoarca spatele la bogatie si faima?” Dumnezeu insusi a ramas mirat. Si pe deasupra i-a dat si celelalte doua. Atat de surprins a fost, iertati-mi afirmatia, de cererea lui Solomon. Te-ai gandi ca acest om va guverna pentru Dumnezeu cum n-a facut-o nimeni altcineva in istorie. Textul spune ca Solomon s-a intors la Ierusalim dupa ce a parasit inaltimile Gabaon si Cortul Intalnirii si a domnit peste Israel.

In Biblie veti gasi viata lui Solomon. Uitati-va la palmile mele si golul dintre ele este tot ce scrie despre viata lui Solomon. Palmile mele sunt prefata si incheierea / rezumatul. Si foarte interesant, cronicarul ia exact acelasi text si-l pune ca prefata si-l repeta ca si incheiere pentru viata lui Solomon. Oare de ce? Nu uitati, nu suntem intr-o carte de istorie, ci intr-o carte de teologie. Asta-i concluzia lui Dumnezeu legata de viata lui Solomon. Si continui textul, 2 Cronici 1 vers, 14 –

14. Solomon a strans care si calarime; avea o mie patru sute de care si douasprezece mii de calareti, pe care i-a asezat in cetatile unde tinea carele si la Ierusalim langa imparat.

Daca va duceti in Ierusalim, e Muntele Sionului. Si acuma sunt locurile in care isi tinea el caii, grotele in care isi tinea carale si caii. Cu alte cuvinte, deasupra, la vedere, era Domnul, increderea mea, stanca mea. Dedesubt, unde nu stie nimeni erau carale mele, de fapt, nadejdea mea.

15. Imparatul a facut argintul si aurul tot atat de obisnuite la Ierusalim ca pietrele, si cedrii tot atat de obisnuiti ca sicomorii care cresc in campie.
16. Solomon isi aducea caii din Egipt; o ceata de negustori ai imparatului se duceau si-i luau in cete pe un pret hotarat;
17. se duceau si aduceau din Egipt un car cu sase sute de sicli de argint, si un cal, cu o suta cincizeci de sicli. Tot asa aduceau si pentru toti imparatii hetitilor si pentru imparatii Siriei. 

Daca va uitati pe harta, in sud este Egiptul. Este Marea Mediterana si este pustiul arabiei, imediat dincolo de Iordan, si este o fasie ingusta pe care se poate urca dinspre sud inspre nord. Ce-a facut Solomon? Ca intr-o clepsidra, s-a asezat in punctul cheie. Nimic din sud nu mergea spre nord, decat daca negustorii isi lasau la vama taxele vamale. Si textul ne spune in 2 Cronici cap. 9:13 –

Screen Shot 2014-08-28 at 6.28.37 PM13. Greutatea aurului care venea pe fiecare an lui Solomon era de sase sute saizeci si sase de talanti de aur,

Dar, ce ciudat este ca versetul urmator spune:

14. afara de ce lua de la negustorii cei mari si de la cei mici, de la toti imparatii Arabiei si de la dregatorii tarii, care aduceau aur si argint lui Solomon.

Cu alte cuvinte, de ce nu mi-a spus Cronicarul: “Solomon primea anual pibul lui Israel, era cam atata.” El zice: “Nu, nu, nu.” Povestea asta cu vanzarea si cumpararea sau 666 talanti de aur, restul nici nu mai conteaza. Ce a facut Duhul lui Dumnezeu? I-a deschis mintea lui Ioan. La dus la jucaria asta mica din viata lui Solomon – 666. Si a luat de acolo 666. Dar cand Ioan se duce in Vechiul Testament  si ia 666 si il scoate de acolo, acest 666 trage toata viata lui Solomon cu el. Si ca sa intelegi ce vrea sa-ti comunice, trebuie sa cunosti Vechiul Testament, sa te intorci inapoi, sa iei cifra / cheia sa descurci ce scrie el.

Hai sa vedem la ce a dus toata aceasta vanzare si cumparare in viata lui Solomon. 1 Imparati 11. Nu citesc povestea cu craiesele si imparatesele si nevestele lui, dar vers. 4 continu –

4. Cand a imbatranit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alti dumnezei; si inima nu i-a fost in totul a Domnului Dumnezeului sau, cum fusese inima tatalui sau, David. 

Pai, nu uitati, deasupra era templul, dedesupt erau caii si carele- adica neascultarea lui de Dumnezeu. Si atunci, cand venea, se imbraca si isi punea coroana si isi lua sceptrul si mergea la templu si se inchina. Toata lumea batea din palmi si aplauda. Dar daca ai fi stiut inima lui Solomon…. Va citesc textul mai departe. Daca as pune o eticheta pe textul acesta, nu stiu cum l-ati numi dvs. textul asta “nu era in totul”? Fatarnicie? Sau compromis. Aproape-i bine, dar nu-i tocmai acolo, nu era totul al Lui.

5. Solomon s-a dus dupa Astarteea, zeita sidonienilor,

Hai sa lasam argintul, carele si nevestele. Problema s-a agravat cand inima lui a inceput sa se inchine altor dumnezei.

si dupa Milcom, uraciunea amonitilor.
6. Si Solomon a facut ce este rau inaintea Domnului si n-a urmat in totul pe Domnul, ca tatal sau David.

Oleaca cu dracul, oleaca cu Domnul. Oleaca cu fiara, oleaca cu mielul. Cam asa a fost viata lui, dragii mei. Cum ati numi o astfel de viata? Compromis.

7. Atunci Solomon a zidit pe muntele din fata Ierusalimului un loc inalt pentru Chemos, uraciunea Moabului, pentru Moloc, uraciunea fiilor lui Amon.
8. Asa a facut pentru toate nevestele lui straine, care aduceau tamaie si jertfe dumnezeilor lor.

Si sa nu le supere, din cand in cand, la brat, mergea si se mai pleca inaintea zeitatilor din Ierusalim. Cum ati numi lucrul acesta? Compromis.

Scriptura il numeste 666. Aproape 7, niciodata 7. Esti in groapa aceea, din care nu mai iesi in veci, pentru ca pe Dumnezeu nu-L multumesti cu o jumatate de inima si cu 85% din viata ta. Ori tot, ori nimic. De aceea, mantuirea incepe marturisindu-L pe Hristos ca Domn si lepadandu-te de Satana. Daca nu te-ai lepadat de Satana si daca iti mai plac caile lui si soaptele lui si chemarile lui, si te mai intorci la ele si nu fugi la Hristos, sa fi iertat si sa plangi pentru lucrurile astea, nu esti a Lui. Nu esti a Lui. Uitati-va putin, sa largesc zoomul apartului meu pe viata lui Solomon. Sa pun toata cartea, 1 & 2 Cronici inaintea dvs. Primul cuvant in Cronici este Adam. Ultimul cuvant in Cronici este nadejdea reintoarcerii din robia babiloniana.

Dar, acolo in Cronici este un om dupa inima lui Dumnezeu: David. A fost un curvar. El n-o tagaduieste, nici Biblia nu-l iarta. Cititi Psalmul 51, cititi istoria lui. A fost un ucigas, dragii mei. Mainile ii erau pline de sange. Uneori, in macelaria lui a taiat si a macelarit venele cailor. Si Dumnezeu i-a zis: “Imi pare rau, pentru asta nu poti zidi templul.” Dar a fost un om care s-a prabusit inaintea lui Dumnezeu. Nu s-a jenat sa-si puna pocainta in ziar, s-o scrie in versuri, s-o cante cu lira si s-o stie tot Israelul cine este pentru ca mangaierea lui Dumnezeu si iertarea i-au fost deajuns. Si Dumnezeu il numeste “un om dupa inima Mea”. Si ii face o promisiune. SI promisiunea viza pe fiul lui David. Stiti cine-i fiul lui David, Solomon. Spune textul in cap. 29:23 ca a sezut pe scaunul de domnie a Domnului. Wow! Un urmas al lui Adam pe scaunul de domnie al Domnului? Dar stiti ce promite Domnul urmasilor lui Adam? “Celui ce va birui ii voi da sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut pe scaunul de domnie al  Tatalui meu.”

Solomon ar fi trebuit sa intruchipeze aceasta biruinta. Sa fie o chemare spre cer pentru toti urmasii lui, pentru ca i s-a facut harul sa fie fiul lui David. Din pricina compromisurilor, Solomon a prabusit toata istoria dupa el in groapa si nimeni n-a putut s-o mantuiasca. Nici macar Dumnezeu. El a asezat un tipar in Israel si tiparul acela a tras o istorie intreagadupa el. Ca fiu al lui David, Solomon ar fi trebuit sa transforme Ierusalimul intr-o poarta spre cer, intr-o poarta spre Dumnezeu. Cand un strain va auzi despre Dumnezeul nostru, pe care noi il slujim cu bucurie si caruia ne rugam si i-am facut o casa in care sa locuiasca si va veni din tari indepartate, nu sa vada, ca si imparateasa din Seba. Sa-mi vada slava si hainele cu care sunt imbracati robii mei si mancarea lor. Astea-s pe deasupra. Ci sa vada pe Dumnezeul meu- pe care el (Solomon) nu l-a aratat imparatesei.

Dragii mei, ar fi trebuit sa fie Ierusalimul si templul o poarta spre cer. Stiti ce a facut Solomon? A jinduit la locul Tirului si a Sidonului. S-a inhaitat cu Tirienii si Sidonienii si s-a dus dupa aur din Ofir. Si a transformat Ierusalimul intr-o poarta spre compromis, intr-o poarta a comertului. In ce-l priveste pe Solomon, Scriptura spune: Inima nu i-a fost intru totul. A pastrat fatada, a pastrat masca. Dar dedesupt era putregai. Nu a fost intru totul a Domnului Dumnezeului Sau ca tatal sau, David. Sau, n-a urmat in totul pe Domnul, ca tatal sau, David.

Uitati-va o clipa pe muntele Sionului, acesti 144,000, spune sunt verguri. Nu s-au intinat cu femei. Traduceti-o in limbajul Scripturii. 1 Corinteni 12 “Te-am logodit cu un mire, ca pe o fecioara curata,” vorbeste Pavel despre biserica. Dar stiti ce fac ei? Urmeaza pe Miel, oriunde ar merge. Si asta este diferenta. Daca mergem spre Ierusalim si acolo urmeaza junghierea si rastignirea, trebuie s aleapad acel: “Sa te fereasca Doamne.” Noi asteptam tronuri, nu cruci si piroane. “Urmeaza pe Miel, oriunde ar merge.

Zilele noastre stam si filozofam pe tema codului de bare, a cipului care se planteaza pe mana si pe frunte, pasaportul biometric, si a hartilor retine fara de care nu poti intra in Statele Unite. Well, daca n-aveti ce face, puteti filozofa in jurul lor. Va spun ca exista o realitate care de 2000 de ani e prezenta in istorie. Si poate ca n-a stat de mult in oglinda sa vezi ce ai pe frunte. Spuneti-mi, o biserica in Romania, o biserica de-a pocaitilor, s-o spun asa, care a exclus pe cineva din adunarea generala din pricina barfei, a vorbirii de rau, a invidiei, a jumatatilor de adevaruri, a minciunii. Noi spunem ca intra lumea in biserica. Dragii mei, tot ce este in lume:  Pofta firii pamantesti, pofta ochilor, laudarosia vietii nu sunt de la Tata, ci din lume. Pai, daca nu sunt de la tatal, de unde pot sa fie? Numai de la fiare pot sa fie. Numai de la balaur pot sa vina.

Dar noi am coborat garda. Eu am un duh si un suflet. Sau un suflet, depinde cum il definiti. Dumnezeu mi-a dat si un trup, sa-l poarte prin bucla asta fara sir al desertaciunii. Si cele doua merg mana in mana. Principiul universal valabil care va ramane dealungul istoriei si dupa moarte va merge in iad sau in rai. Cu carnea asta, cu forma asta care o imbraca si care se desface de la o zi la alta si o vor manca viermii. Eu nu cred in reincarnare. Dar cred ca dealungul istoriei, acest principiu universal valabil, numit o jumate de inima sau compromis, sau fatarnicie s-a reincarnat mereu in alte si alte forme. Ca va fi in viitor un cip, nu stiu. Ca va fi in viitor o pecete, habar n-am. Nu cred ca-i vorba de lucruri exterioare. Cred in schimb ca principiilese pot folosi de lucrurile exterioare.

In secolul intai, forma era un paharel, ca de Cina Domnului, un paharel. Intra-i intr-o sala. Era o statuie- chipul fiarei dintai. Fiara a doua i-a facut fiarei un chip si era doar procuratorul si cu tine. Si statea-i cu paharul in mana si stiai regula: stropesti putin  la picioarele statuii. Pleci acasa. Daca nu, pleci la ghilotina. Sa presupunem ca eu am fost inauntru, m-am gandit la copii, la nevasta si am intors un pic de ….. nu tot. Nu, numai un pic! Si nici nu cred ca am stropit un pic. Dar, a vazut procuratorul ca am facut gestul. Apoi l-am pus jos, am dat mana cu el si am plecat acasa. Chipul a inceput sa vorbeasca. Tot satul stia cine sunt. Tot satul stia cine sunt! Welll, forma atunci nu era un cip plantat sub mana. Dar daca vrei sa traiesti, sa cumperi, sa vinzi, la prunci paine si la nevasta  sa faci altceva decat a facut Antipa, care a fost ghilotinat de sabia procuratorului roman, atunci, trebuia sa iei jucaria aceea si sa faci un mic gest. Dar in inima ta era o inchinare la fiara, o lepadare de Hristos. Un punct. De aceea, in momentul acela, spune “aici este rabdarea sfintilot care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus Hristos.

Dragii mei, in timp ce filozofam, legat de codul de bare, de cipuri, de pasapoarte, de carti de credit si de toate celelalte, dati-mi voie sa ma opresc sa va pun o intrebare, incepand cu mine insumi. Este oare inima mea intru totul a Domnului? Spuneti-mi, pentru ce esti gata sa-L vinzi pe Dumnezeu? Poate pentru locul tau de munca, pentru o bucata de paine sau pentru ca sa te bata unul din mai marii ai lumii pe umar, sa-ti spuna: “Bravo!” [Si tu] esti gata sa te lepezi de El. Sau esti gata sa te lepezi de El din pricina poftei carnii care nu-ti da pace pana nu faci clickul acela, sa-ti umpli ochii cu murdaria acestei lumi. Sau te uiti la moda de pe strada. Si fara sa te gandesti ce faci pentru cei din jurul tau, lasi ca lucrurile sa vina in viata tasi sa te pangareasca pe tine si pe cei din jur. Este inima mea in totul a Domnului? Urmez eu pe Domnul ca si acesti 144.000 care au fost pecetluiti? Nu uita, si tu si eu am fost cumparati cu un pret, infiati, pecetluiti cu Duhul Sfant. Suntem fii de Dumnezeu, fii de imparat. Spuneti-mi: Cum ar trebui sa ne traim viata?

636x427_1383048162a8e8933b

Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei vazand faptele voastre bune, sa-l slaveasca pe Tatal vostru care este in ceruri. Stiti ce inseamna asta pentru mine? Oricare dintre noi putem fi o poarta spre Dumnezeu. Prin lucrurile marunte din jurul nostru, cand le faci in ascultare de Dumnezeu, esti o poarta spre Dumnezeu. Sau, poti sa faci lucrurile nepazind poruncile lui Dumnezeu si atunci esti o poarta spre moarte si spre iad. Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei vazand faptele voastre bune, sa-l slaveasca pe Tatal vostru care este in ceruri. Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu- si daca cumva s-a frant ascultarea, la Hristos repede si la crucea Lui si credinta lui Isus Hristos. Amin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s