Sarac in duh

 

Matei 5:3
Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

Pustan Oradea 13Predica de pe munte, Sinaiul Noului Testament, nu este o predica ce-si doreasca doar sa fie ascultata, ci si implinita. Si ma rog ca Dumnezeu sa ne dea puterea sa o implinim. V-am spus, ca e imposibil ca sa tinem predica de pe munte. Este imposibil ca a noastra carne, in care ne miscam in fiecare zi, sa-si doreasca, sa abia astepte sa plece din locul acesta  si sa spuna, „Abia astept sa implinesc predica aceasta. In noi, e fire pamanteasca, cat in toata lumea aceasta. Dar ma rog, in seara aceasta, ca Duhul lui Dumnezeu sa o rastigneasca prin puterea sangelui lui Isus Hristos, pe Golgota. Amin.

Iubitilor, intelegeti un lucru, pentru ca incepem fericirile. De aici incolo, vom avea 8 fericiri. Dar, pana la versetul 11, unde Isus spune, „Ferice va fi de voi cînd, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!” Daca bagati de seama, sunt 8 fericiri, sau 8 binecuvantari. In alte traduceri ale Biblie, spune, „Binecuvantati sunt aceea care sunt saraci in duh, caci al lor este imparatia cerurilor.” Adica, ideea de fericire este si bucuria si binecuvantarea, pentru ca Dumnezeu ne spune noua, in seara aceasta, ca fericirea nu depinde de circumstantele exterioare. Fericirea noastra depinde, invariabil, de Dumnezeu. Aici sunt 8 fericiri.

Primele 4, vom vedea, au legatura cu atitudinea noastra fata de Dumnezeu. Ele sunt pasive si personale. Cu primele 4 fericiri lucram in relatia noastra cu Dumnezeu. Celelalte 4, cu care ne vom intalni in saptamanile care vor urma, ultimile 4 sunt in legatura cu ceilalti si ele sunt active, nu ca celelalte, pasive. Si sunt sociale, adica, au de a face cu ceilalti oameni, cu care noi ne intersectam in viata. Si, sigur, ca toti ne dorim sa fim fericiti. Fiecare se gandeste, cam ce ar putea sa fie fericirea. Lumea aceasta nu concepe oamenii saraci. Nici mintea noastra nu concepe saracia. Nici aceasta materiala, nici cea spirituala n-o concepem, pentru ca ni-e frica de cuvantul saracie. Cati dintre dumneavoastra va imaginati, ca de saptaman viitoare vor manca la cantina saracilor? Nici unul, pentru ca lucrurile acestea le excludem. Sunt convins ca fiecare dintre noi, ne dorim, nu mult, ci macar mediul. Sa avem ceva, sa nu ne mai fie frica de ziua de maine.

Spuneam Duminica dimineata in biserica noastra, ca un rege care avea multe, ca si eclesiastul, care a incercat, imparatul Solomon, sa-si dobandeasca fericirea si prin bani. Spune Solomon, „Am crezut ca placerea ma poate face fericit.” Nu ma face fericit. „Am crezut ba banii ma face fericit.” Si atunci, mi-am dat tot ce mi-am dorit, din punct de vedere material, „Mi-am zidit, mi-am cladit. Am fost fericit? Nu am fost fericit.” Si spuneam intamplarea aceasta, ca un imparat care avea foarte multi bani, a zis la un moment dat, cand tot nu-i fericit, a zis catre unul dintre servitorii lui, „Va rog frumos, duceti-va in toata tara asta. Duceti-va in toata lumea aceasta si aduceti-mi si mie, sa gasesc un om fericit, ca eu nu sunt, aduceti-mi camasa acelui om fericit. Apoi, ma imbrac si eu cu camasa aceea si voi fii si eu fericit.” A venit slujitorul dupa un an, „N-am gasit.” „Mai du-te odata.” A venit peste un an, fericit, zice, „Imparate, am gasit omul.” „Si?” „N-avea camasa,” zice.

Totusi atunci, ce e fericirea? Nicaieri, daca citesti o carte, nimeni nu suporta ideeade nefericire. Sunt o gramada de lucrui, mai ales atunci cand e vorba de saracia spiritului. Avem noi cartile noastre, cu Maxwell, Zig Ziglar, Dale Carnegie…. o gramada de oameni care spun, „Domnule, trebuie sa te afirmi in viata. Trebuie, neaparat, sa te arati ca esti un om puternic, sa nu cumva sa zici, „Domnule, nu am. Totdeauna sa zici, ‘ca am’. Si, si la dusmani.” Totusi, trebuie sa ai ceva, ca sa fii cineva. Zice Hristos, „Trebuie sa ai exact nimic.” Si sa stii asta, ca sa poti sa fii fericit. Fericirea aceasta a noastra ‘saraci in duh’, Romanii au schimbat putin ideea. Biblia spune, „Ferice de cei săraci în duh”. La noi, la Romani, cum se zice? ‘Saraci cu Duhul’. Iar, la momentul in care va ganditi la un om sarac cu Duhul, nu va ganditi la un om sfant. Nu? Nici la un om pocait. Atunci, la ce va ganditi? La un om ciudat. Va spun eu, la unul care sta undeva acuma si asteapta  ratia si pranzul de dimineata. Iubitilor, sarac cu Duhul nu suna bine. Dar, ‘sarac in duh’ suna biblic. Biblia zice ca trebuie sa fim saraci in duh.

Dar, atunci ce inseamna sarac in duh? Saracie spirituala.. „Oh, da, pe asta o avem, pastore. Saraci spirituali suntem cu toti”. Dar nu stiti asta, pentru ca nu e la ce va ganditi voi. Saracia spirituala, in nici intr-un caz, nu poate sa fie ceva ce … Hai sa ne gandim, „Frate, eu n-am timp sa citesc, sunt sarac spiritual”. Nu, atunci esti lenes. Nu mai zi asa, „Eu n-am vreme sa citesc Biblia, ca sa zica Domnul, ‘Ferice de tine, ca tu nu stii rea multe’”. Eu, parerea mea e ca abia atunci treci in cealalta extrema. Devii sarac cu Duhul. Alternativa la sarac in duh e sarac cu Duhul. Dar, atunci ce inseamna saracie spirituala? Nici sarace materiala nu este. Ca nu se intersecteaza aceste doua lucruri. Ce inseamna sa fii sarac spiritual? Cred ca nu e mai mare saracie spirituala, decat sa te apuci sa construiesti o corabie in mijlocul desertului, ca Noe. Sa-ti spuna Dumnezeu, „Fa-ti o barca, ca vine potopul.”Trebuie sa ai o mare saracie in tine, ca sa te apuci de lucru. Saracie spirituala este ca sa te duci, fiu de om, cu bani gata, tu sa fii prooroc si tanar si bogat, cu o masina tare si cu haine de firma, sa te bagi in templu, sa fii prooroc, sa te cheme Isaia si la imparat sa te duci acasa, cum te duci oriunde. Si in clipa aceea cand intri in templu, sa-ti dai seama ca-i prima ta intalnire cu Dumnezeu. Si sa strigi cat poti de tare, cazut intre  heruvimi si serafimi, cu nasul in podeaua templului. Sa strigi, „Vai de mine, ca sunt un om cu buze necurate si locuiesc in mijlocul unui popor cu buze necurate.

Saracie spirituala inseamna sa-L vezi pe Hristos in barca ta si sa fii crezut pana atunci ca e om. Si sa vezi ce a facut pentru tine si ca nu mai poti trage peste afara, sa-i spui du-te de la mine, ca sunt un om pacatos. Saraca spirituala este vaduva aceea, care si-a dat ultimii doi banuti si a plecat acasa, nici macar cu o bucata de paine. A zis, „Dumnezeu nu mi-a poruncit sa imi umplu burta. Dumnezeu mi-a poruncit sa nu tai din partea Lui”. Asta-i saracie spirituala la modul maxim. Ca se numeste Petru, Pavel cum zice, „La urma, ca unei starpituri, mi s-a aratat Hristos mie.” Trebuie sa fii sarac sa zici asa. Trebuie sa fii saraca, daca te-ai apucat sa dai ultimii banuti si sa te duci acasa cu burta lipita de spinare. Trebuie sa fii foarte sarac sa te duci in fata lui Goliat cu 5 pietre in buzunar. Sa-l vezi pe muntele ala, imbracat in fier, si tu sa te duci impotriva lui cu 5 pietre. Va dati seama cata saracie spirituala trebuie sa fie acolo, atunci? Cum se manifesta saracia aceasta spirituala? N-ati vrea sa fiti saraci spirituali (in duh) ca sa mosteniti imparatia cerurilor? Ar vrea cineva dintre voi sa mosteneasca numai casa tatalui lui, impreuna cu datoriile? Si eu, in seara aceasta, sa va spun voua, „Mosteniti imparatia cerurilor cu o singura conditie. Sa fiti saraci in duh.

Atunci ce inseamna ‘Fiti saraci in duh’?

1. Zdrobire

Saracia spirituala inseamna zdrobire. Am citit textul acesta de cateva ori si nu stiu cati dintre dumneavoastra a-ti bagat de seama din el, la Luca 20:17-18 –

Dar Isus i -a privit drept în faţă, şi a zis: ,,Ce însemnează cuvintele acestea, cari au fost scrise: ,Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului? 18 Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?„

N-am citit, ani de zile, decat jumate din verset: „Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului”, si nu m-a interesat mai departe. Stiam despre cine zice, despre Hristos. Dar, de fapt, vorbea despre mine, mai departe si eu n-am bagat de seama. Va rog sa fiti atenti la tablou. Cine cade pe piatra va fi zdrobit. Dar, pe cine cade piatra, va fi spulberat. Extraordinar, ce imagine. Asta e viata noastra cu Dumnezeu. Ori cad, si ma zdrobesc eu inaintea Lui, ori ma zdrobeste El intr-o zi, la judecata. Zdrobirea inseamna sa pici tu la picioarele Lui. Zdrobire, e sa spui, „Vreau sa ma pocaiesc. Sunt un gunoi”. Ca, daca nu, intr-o zi, tu zdrobesti gunoaiele. Prefer sa fac eu asta, astazi, sa ma zdrobesti, decat sa fiu spulberat. Pentru ca cine e zdrobit, numai eu stiu.  Exista diferenta intre zdrobit si spulberat. O gramada de aici am fost zdrobiti in viata. Dar, multumim lui Dumnezeu ca nu suntem spulberati.

  • Un om zdrobit, intotdeaun tarieste sa-L inalte pe Hristos. Filipeni 1:21 Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un cîştig. Asta e omul zdrobit. Eu iau in serios pocainta. Eu nu m-am botezat sa fiu membru unei biserici. Eu m-am botezat ca sa fiu membru a impratiei lui Dumnezeu si sunt un om care traiesc  pentru Hristos.
  • Esti un om zdrobit cand nu te concentrezi pe propriile tale dorinte, ci pe dorintele altora.
  • Omul zdrobit nu se plange. Aveti ce sa va plangeti unii impotriva altora? Da. Dar, refuzati sa va plangeti chiar daca aveti dreptul. Fiti multumitori pentru toate, ca se poate sa fie si mai rau.
  • Un om zdrobit ajuta si incurajeaza pe altii. Fiti un fel de Barnaba. Impingeti pe cei din spate in fata. Am ajuns la concluzia ca atat de rau e in lumea aceasta, incat singura noastra sansa de supravietuire este ca sa vorbim optimist intre noi: Va fii bine. Ca daca nu, innebunim cu toti. Va fii o zi mai buna. Dumnezeu va lucra. (30:46) Dumnezeu ne va binecuvanta. Dumnezeu ne va da putere.
  • Un om zdrobit se roaga. Cel mai mult, a inteles Daniel acest lucru, fiind rob in Egipt. Singura persoana cu care putea sta de vorba  intr-un intreg imperiu era Dumnezeu.
  • Trebuie sa fii sfant si sa n-o stii, ca in momentul in care stii e o problema grava cu tine. Am ajuns la concluzia ca daca vrei sa mostenesti imparatia lui Dumnezeu , trebuie sa ti-o dai intai pe a ta. Nu poti sa ai mostenire imparatia lui Dumnezeu, daca nu ti-ai donat-o pe a ta prima data. Marturisiti-va aroganta voastra individuala. Aduceti-va aminte de vamesul si de fariseul care s-au suit amandoi sa se roage la templu. Unul dintre ei era omul care depindea de Dumnezeu, nu-si marturisea aroganta personala, n-o avea. Era zdrobit. Pacatuise si stia asta. Celalalt, era la fel de pacatos, dar nu stia. Se simtea mandru. Stiti cu cine se compara,  cu nenorocitul. Nu va comparati cu cei de langa dumneavoastra ca 100% iesiti bine. Comparati-va cu Dumnezeu, daca aveti chef de lupta. Comparati-va cu sfintenia lui Dumnezeu, ca va garantez ca in fata lui Dumnezeu, fiecare din noi iese rau. Ar trebui sa renuntam la mandria noastra, aceasta de neam. Sa marturisim si aceasta  trufie colectiva, care  ne mananca pe noi pe Romani, cel mai crestin popor din lume. Noi trebuie sa renuntam la mandria la ideea aceasta  de a fii mandri spiritual, pentru ca mandria asta ne va duce pe noi la nenorocire.

Ascultati ce a spus Abraham Lincoln, presedintele Americii in 1863:

Este datoria unei natiuni, precum si a oamenilor, care datoreaza dependenta lor de puterea conducatoare a lui Dumnezeu, sa ne marturisim pacatele si faradelegile noastre, in tristete umila, dar cu speranta ca pocainta autentica va duce la mila si iertare, recunoscand adevarul sublim scris in Scriptura si dovedit in istorie, ca numai acele popoare sunt binecuvantate, a carui Dumnezeu este Domnul.

Ce ziceti, sa avem un asemenea presedinte? Care sa spuna, „Trebuie sa ne pocaim, marturisindu-ne pacatele si faradelegile si sa recunoastem , bazati pe adevarul Bibliei. Si spunea prin ceea ce a dovedit istoria. Ca numai acele popoare sunt binecuvantate, care marturisesc ca Dumnezeu este Domnul. Simplu. Asta inseamna zdrobire. Tu, presedintele celei mai mari tari din lume. De aceea se duce Americ ain cap, ca nici un presedinte in America, de atunci, n-a mai zis si nu ao sa mai zica vreodata lucrul asta. De aia e America ce e astazi.

2. Umilinta

Aici, cand vorbim despre umilinta, nu-i falsa umilinta. Smerenia nu te neaga. Nu negi cine esti. Esti copil al lui Dumnezeu? Nu zici, „Pai, Domnul stie.” Ci, trebuie sa spui, „Da, sunt”. Smerenia adevarata, niciodata nu se neaga pe sine. Spunea Pavel, „Eu ma laud cu Hristos. Si ma laud, bazat pe ceea ce am facut, prin Hristos in mine”. A intrebat Isus, la spalarea picioarelor, „Cine ziceti ca sunt eu?” „Invatator”. „Bine ziceti, caci sunt,” le zice Hristos. Daca, Eu Invatatorul si Domnul vostru. v-am spalat voua picioarele, atunci si voi trebuie sa vi le spalati picioarele unii altora.” Adica, voua nu va spalat picioarele ‘nimeni’, ci Domnul si Invatatorul vostru. Asta nu e falsa smerenie. E smerenie adevarata. Nici macar un sfert din bisericile din Romania nu fac spalarea picioarelor, a sfintilor. Pentru ca firea si ligheanul nu sunt compatibile. Spalarea picioarelor e un act de smerenie. Umilinta este- stim cine suntem, copiii lui Dumnezeu. Plecati capul. Ca, daca nu stiti e o problema. Trebuie sa stiti ca sunteti copiii lui Dumnezeu si trebuie sa intelegem ca suntem creati ca sa fim oameni umili.

Trebuie sa fim in umilinta noastra, constanti. Noi vrem sa fim smeriti numai in biserica, dar in parcare nu. Nici un pacat nu este sa porti haine bune pe tine. Dar, daca-ti zice cineva, „Da-mi camasa,” nu zii ca-i scumpa. Dai-o. Nu te lea de lucruri. Fiti umili. Nu noi avem intotdeauna dreptate. Fiti oamenii aceea, cu care poti sa vorbesti, oameni cu care poate sa va intinda mana. Oare, chiar nu reusim sa ne ridicam cu un metru mai incolo decat spune Biblia ca trebuie sa ne ridicam in umilinta? Sa intelegem ca nici un om nu-i mai putin grozav decat noi? Sica noi nu suntem, de fapt, decat fapturile minunate ale lui Dumnezeu? Si stiind cine suntem. Isus Hristos, stiind cine este, a stiut de unde a venit si unde se duce- S-a dezbracat si s-a imbracat cu hainele de slujitor, stiind ca-i Dumnezeu, stiind ca are putin de trait pe pamantul acesta, a facut lucrurile acestea.

3. Dependenta

Biblia zice ca Dumnezeu i-a lasat pe Israeliti sa fuga din Egipt cu o gramada de aur dupa ei. Atata aur au dus din Egipt, afara, au avut aur, argint si pietre pretioase. Au trecut cu toti in desert. De ce i-a lasat Dumnezeu sa duca cu ei atata aur? Ca sa le arate ca aurul e zero. Mananca aur. Cand o sa ai cancer, o sa-ti bage aur. Dumnezeu vrea sa arate ca daca nu Il ai pe Dumnezeu, nu ai nimic. „Sunteti dependenti de Mine,” zice Dumnezeu. „Cu tot aurul dupa voi, trebuie sa fac sa ploua prepelite din cer.” „Tarati aurul dupa voi…. Eu va dau mana in fiecare zi. Le-a dat-o Dumnezeu zilnic, mana. De ce? Ca, zilnic sa fie dependenti de El.

Vin greutati si incercari pentru noi, pentru ca Dumnezeu ne vrea dependenti de El. Sa nu fiti dependenti de oameni niciodata. Ieremia 17:5-7

,Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima dela Domnul! Căci este ca un nenorocit în pustie, şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într’un pămînt sărat şi fără locuitori. Binecuvîntat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul!

Fericirea nu e zambetul masca. Fericirea e altceva. Isaia 57:15

Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este vecinică şi al cărui Nume este sfînt. ,Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sînt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite.

Predica incepe la minutul 13:00-

Anunțuri