Toamna este anotimpul care anunta un nou început si totodata un nou sfârsit. Fiecare frunza cazuta îmi aminteste cât de efemeri suntem si cât de trecatoare sunt lucrurile de pe acest pamant.Acest anotimp aduce cu sine un tablou posomorat cu vânt rece si cer cu nori plumburii,iar strazile, care au fost in aceasta vara vesele si vii,sunt acum calme si solitare,iar zgomotele zilelor de vara se pierd în eter si nu se mai aud decât picaturile ploii si sunetul vantului.
Frunzele ruginii care cad uscate anunta ca in curand vom mai imbatranii cu inca un an. De când ne nastem stim ca ne va astepta si un sfârsit…
Este singurul anotimp care ne face sa devenim melancolici,dar si sa privim mai atent la viata noastra,sa ne evaluam;la ce puteam face bine si nu am facut,sau la ce am facut gresit,sa stim si sa nu mai repetam.Nu stiu de ce acest anotimp „toamna” il asociez cu anotimpul „iertarii”.
Ajuta-ne Doamne ca sa fim mai buni ,si:
” Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima inteleapta! ”
Ps.90:12
„Omul! Zilele lui sunt ca iarba, si infloreste ca floarea de pe camp.
Cand trece un vant peste ea, nu mai este, si locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaste. ”
Ps.103:15,16
viata omului 