John Piper is the founder and teacher of DesiringGod.org
The new years is fast upon us, and as Christians ponder new resolves for 2015, pastor and theologian John Piper is posing a challenge: resolve to make „Christ-exalting” the featured adjective in your prayers throughout the year.
In a post featured on his Desiring God blog, Piper, who is the chancellor of Bethlehem College & Seminary, explains: „In other words, the aim of this New Year’s resolution – to make „Christ-exalting” the featured adjective of your prayer life – is to help you pursue and enjoy the highest purpose of our existence – exalting Christ in all we think and feel and do. This small grammatical change can awaken a new passion for making much of Christ in everything.”
The „Don’t Waste Your Life” author then highlights three reasons why „Christ-exalting” makes a great New Years resolution.
First, God teaches us in the Bible that the primary aim in the life of a Christian is to live a Christ-exalting life and a Christ-exalting death.
Piper quotes the apostle Paul’s writings in 2 Thessalonians 1:11-12, which states, „fulfill every resolve for good and every work of faith by God’s power, so that the name of our Lord Jesus may be glorified in [us].”
„In other words, exalting Christ should be the aim of everything we do,” the pastor explains, „We „resolve” and we „work” so that Jesus „may be glorified.”
Second, Piper writes that making a „verb into an adjective shows that it modifies a hundred things you do rather than simply being just another thing.” In other words, using „Christ-exalting” as an adjective emphasizes to the heart, soul and mind of the believer that glorifying Christ is the highest goal of all emotions, thoughts, and actions.
He adds: „Something dramatic and profoundly biblical happens when you don’t list ‘exalt Christ’ as a separate aim alongside the others, but as an adjective modifying the rest. Lord help me show Christ-exalting patience, and Christ-exalting kindness, and Christ-exalting gentleness, and Christ-exalting faithfulness, and so on.”
Third, Piper writes that using the adjective”Christ-exalting” allows Christians to pray in a manner far different from that of unbelievers.
He explains that all unbelievers, such as Muslims, Hindus, Jews, and even Satanists, pray and also ask God for things such as protection, health, joy, and forgiveness.
„You don’t need the transforming work of the Holy Spirit to want any of these things,” he argues.
The difference between the prayers of a Christian the those of a non-believer, Piper says, is that their deepest longing and desire is that Jesus Christ is exalted.
He explains: „You love Christ. You treasure him supremely. You have tasted and seen the all-satisfying glory of Christ. Christ is not your butler. And prayers are not your bell-ringing for him to bring you what you want. He what you want. And you want him exalted, honored, glorified in everything. Listen as people pray. You will find out what they treasure most of all.”
As 2015 approaches, Piper hopes Christians will pray for a year full of Christ-exalting joy, Christ-exalting love, and Christ-exalting fruitfulness.
În cea mai celebră predică rostită vreodată, predica de pe munte Domnul Hristos afirmă: „Ferice de cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!”
Neprihănirea, reprezintă aici:
•Punctul de pornire spre Împărăție
•Puterea și mărturia creștinului
•Porunca, cerința fundamentală.
Starea spirituală și binecuvântările pregătite de Dumnezeu pentru noi depind de această „sete”. Iata ce va face creștinul câtă vreme va exista această sete:
• va CREȘTE spiritual
• își va CONSOLIDA credința
• va CONDUCE și pe alți la Hristos
• se va lăsa CĂLĂUZIT de Duhul Sfânt
• va CÂUTA părtășia cu Dumnezeu și va avea părtășie cu frații de credință. Neprihănirea, în esență, înseamnă: „Facă-mi-se după cum vrei Tu!” Cu dragoste,
A mai trecut un an,iar noi suntem tot aici veseli ori tristi,cu vise fie implinite sau neimplinite,ori cu planuri realizate sau nerealizate.In acest an poate,chiar fiinte dragi noua au plecat dintre noi.Le-am mai fii spus multe,am mai fi dorit sa traim impreuna,sa le aratam multe,..,dar au plecat.
Cineva spunea ca viata trece ca un vis.
M-am gandit ce as fii putut sa fac in acest an,2015 si n-am facut.
Sau ce-am facut si nu ar fii trebuit sa fac.
Sincera sa fiu,stiu…puteam sa slujesc mai mult,puteam sa fac mai mult..
Cu siguranta am facut si greseli multe,insa ideea e ca trebuie sa le identific,numai asa, voi sti ca sa nu le mai repet.
Proverbe 12:21
„Nici o nenorocire nu se intampla celui neprihanit,dar cei rai sunt cuprinsi de rele.”
Sa nu asteptam sa ni se faca bine daca noi la randul nostru am facut rau.
Am auzit din nefericire expresia: „nu o sa-l iert cat oi traii” !!!! Este expresie de ura,razbunare,si neiertare.
Toate acestea ies in evidenta atunci cand orgoliul da in clocot,E-ul este cel care le impinge spre exteriorizare.Insa putini stiu ca bolile cele mai multe sunt rezultatul actiunilor noastre,actiuni precum: ura,neiertarea,invidia,lacomia,minciuna,tradarea,etc..Un om dominat de unul sau mai multe pacate de acest gen,nu poate avea liniste,este mai mereu stresat,el nu poate gandii pozitiv,nu este fericit,el nu este multumit nici de el,dar nici de cei din jurul lui.
Cum continuam sa traim ?
Stiu ca cei din jurul meu ar putea sa sufere datorita actiunilor mele,sau de alt fel as putea dimpotriva sa-i fac fericiti datorita actiunilor mele.
Intai ca sa primesti un zambet,ofera-l tu,intai sa primesti o paine da-o tu,intai sa primesti iertare,iarta tu.
Cu siguranta daca ai sti ca in urmatorul minut ai murii,ai ierta,ai fii mai bun,ai intelege pe cel de langa tine,ai fii altfel…
De ce ar trebuii ca Dumnezeu sa-ti mai dea inca un minut,sau inca o zi ? Sau daca ti-a dat-o crezi ca EL ti-a fost dator cu ea ?
Nu face EL ce vrea cand vrea ?
Vreau sa ne evaluam,si anul acesta care este deja ca si trecut,sa-l trecem la o parte.
Daca am facut multe fapte bune si ne-am straduit sa facem voia Domnului,sa il punem in partea dreapta a inimii noastre.
Daca am facut putine fapte bune,si nu am umblat calauziti de Duhul Lui Dumnezeu,sa-I cerem iertare,si sa punem pe partea stanga a inimii,incercand ca in urmatorul an,ce n-am putut face in 2015 sa facem in 2016.
Sa fii bun inseamna sa fii sanatos !
Domnul sa ne ajute sa fim mai buni,mai sfinti !!
1 Petru 1:16 *Caci este scris: „Fiti* sfinti, caci Eu sunt sfânt.” *
Într-o seară specială de tineret, la biserică, la ora de începere, erau numai cîteva adolescente. Invitaţii, din diferite biserici, din diferite localităţi, nu ajunseseră. Până la urmă au ajuns doar vreo 10 inşi. Îmi venea să ies afară şi să strig: „Am să fug în pădure Isuse! Nu mai strâng niciodată tinerii!”.
Nişte fraţi au fost supăraţi că văd altfel decât doctrina. „Renunţă”, a fost strigătul lor la unison. Peste 1 an jumătate am avut studiu biblic cu un grup de tineri. La început veneau 25-30, apoi 15, apoi 7, apoi… n-au mai avut timp. „Renunţă”, m-a sfătuit cineva, investeşti degeaba.
În urma unei evanghelizări din 2011 – cu cortul, peste 20 de persoane s-au predat Domnului. Vreo 10, n-au călcat niciodată biserica, iar alţi 7-8 nu mai vin deloc! „Nu mai face evanghelizare”, am primit sfat, „cheltui degeaba!”.
La 1 ianuarie m-am hotărât să închid blogul. Nu mai am timp. „Renunţă” era sfatul unei persoane foarte dragi. La liceu le vorbesc copiilor despre Domnul. Mulţi, foarte mulţi, au venit la adunare. Însă, după 1-2-3 participări, au ales calea lui Dima. „Renunţă, d-le profesor”, a fost strigătul auzit prea ades în urechi. Dar şi glasul unei profe de religie care m-a „predicat” pe la forurile de resort!
Ce să facem când suntem asaltaţi de astfel de situaţii? Hudson Tylor a sat 15 ani în China până s-a predat o singură persoană. Azi, sunt 100 milioane chinezi pocăiţi. Probabil cea mai mare biserică oficială statală din lume. Dar ilegală! Prigoniţi de comunişti.
„Iată că vine Făuritorul de visuri”, au spus fraţii lui Iosif, şi l-au coborât într-o groapă, apoi l-au trimis la plimbare fără întoarcere, în Egiptul idolatru. „Somn uşor, vise plăcute”, strigau fericiţi fraţii lui mai mari pe păşunile Dotanului, în rimp ce negustorii ce-l legaseră pe Iosif de mâini treceau coama unei coline spre necunoscut…
Învaţă de la Iosif! Cum? Vă las o schiţă de predică (o dezvolaţi dvs):
1 – nu renunţa la visul tău, chiar dacă lucrurile nu încep bine! 2 – nu renunţa la visul tău, chiar dacă ceilaţi nu te susţin! 3 – nu renunţa la visul tău, chiar dacă va fi o călătorie plină de surprize! 4 – nu renunţa la visul tău, chiar dacă împlinirea va dura o viaţă!
Când nu înţelegi de ce e umbră pe calea ta şi de ce adesea trebuie să suferi, nu dispera; ridică-ţi privirea… Dumnezeu veghează asupra ta!
Tu pe cine sarbatoresti?? Cui dai atentie in aceste sarbatori,cui i dai slava si toata multumirea? Lui Isus sau Mosului?
Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii. ( Isaia 9:6 ). Am ascultat, citit comentarii şi discutat cu alţii cu privire la ceea ce se sărbătoreşte pe 25 decembrie – Naşterea Domnului Isus Hristos, venirea Lui pe Pământ. În cele ce urmează aş vrea să spun câteva lucruri în legătură cu asta. Problema nu-i DATA la care se sărbătoreşte, pentru că toate zilele anului sunt de la DOMNUL.
Nu-i vorba nici de MÂNCARE, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu nu se bazează pe mâncare şi băutură (spune Cuvantul DOMNULUI – Biblia). Toate COLINDELE şi CÂNTĂRILE, care-L slăvesc NUMAI pe DUMNEZEU TATĂL, FIUL şi DUHUL SFÂNT sunt bune! Problemele MARI sunt două (sau poate chiar mai multe): 1. AMESTECUL făcut de “creştini” dintre lucrările lui Dumnezeu şi lucrarea oamenilor, tradiţii sau obiceiuri din moşi strămoşi. Adică a amesteca lucrarea şi persoana Domnului ISUS cu lucrarea şi persoana lui moş Crăciun. Dumnezeu n-are nevoie nici de un moş şi de nici o babă să-L ajute în lucrarea Lui (am zis şi baba pentru că prin ’91-’92, undeva prin Hollywood, Florida, am văzut într-o vitrină şezând pe banca moş Crăciun şi lângă el soţia lui, baba Craciunoaie; vedeţi unde s-a ajuns? Şi chiar mai departe). Deci foarte mulţi “creştini” au considerat că Domnul ISUS e bun dar că-i bun şi… moş Crăciun… cu plete dalbe, a sosit de prin nămeţi, şi aduce daruri multe la fetiţe şi băieţi. Deci ei le spun copiilor şi de Domnul Isus, dar care fiind un copilaş, nu poate aduce darurile, ci serviciul ăsta îi revine lui moş Crăciun (personaj imaginar sau real, n-are importanţă). Fraţilor creştini, „… orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Părintele luminilor…” (Iacov 1: 17). Toate-s de la El! Iată ce zice Domnul la Isaia 42: 8: „Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea idolilor.”; (nici măcar lui moş Crăciun, idolul celor care se cred creştini, dar nu sunt). Este edificator sondajul cu copiii care în majoritate covârşitoare nu prea au habar de DOMNUL ISUS, dar îl cunosc foarte bine pe moş Crăciun, pentru simplul fapt că părinţii şi învăţătorii spirituali nu le-au spus de Domnul Isus ci numai de moş Crăciun, lucru pe care şi ei l-au primit de la moşii şi strămoşii lor” Crăciuni”! Această lucrare de discreditare a Domnului ISUS HRISTOS şi a lucrării Lui de salvare a omenirii de la iad, e de la diavolul! . 2. ÎNLOCUIRE a persoanei Domnului Isus şi a lucrării Lui cu altă persoană şi cu altă lucrare. Persoana care înlocuieşte este moş Crăciun, iar lucrarea este una caritabilă; deci o lucrare bună, numai că nici o lucrare, oricât de bună ar fi ea, nu poate şi nu are voie să înlocuiască lucrarea de salvare a omului de la iad!
Aici am 2 exemple relevante: în zona Atlanta, pe autostrada I-85 e o reclamă mare şi luminoasă, să fie văzută de oricine (şi fără ochelari) şi de la distanţă (în goana maşinii) care-l prezintă pe moş Crăciun, aşa cum îl ştim şi scrie mare: ” SANTA LISTEN ” („MOŞ CRĂCIUN ASCULTĂ”). Copiii pot să sune postul de radio respectiv 104.7 şi moş Crăciun le ascultă dorinţele. O menţiune foarte importantă: 104.7 “The Fish” (“Peştele”), e un post de radio care se consideră a fi creştin şi care desigur că pretinde că promovează persoana Domnului Isus Hristos, de la care se trage şi numele de “creştini”! Nu par a fi, însă, urmaşii lui Hristos, ci ai lui moş Crăciun!
Al doilea exemplu: am primit un cadou, o ciocolată, de la cineva cu care lucrez. Domnul să-i răsplătească. Problema nu e marfa, ciocolata, că-i bună, şi gestul, la fel. Problema e ambalajul, pe care e o bancnotă (de 1 miliard de dolari!) iar în mijlocul bancnotei e poza lui moş Crăciun (american desigur); în dreapta e semnătura distinsei doamne, soţia lui moş Crăciun. Asta, probabil, să aibă clientul garanţia că ciocolata e bună! Ceea ce urmează să scriu acum, pare să facă parte din această glumă, însă e foarte grav, pentru că cu DUMNEZEU şi lucrarea Lui nu se glumeşte, cum fac mulţi, iar apoi se şi miră că vine pedeapsa! Pe bancnotele americane ştiţi că scrie „ÎN GOD WE TRUST”. Pe ciocolată scrie „IN SANTA WE TRUST”! Adică în loc de „ÎN DUMNEZEU NE ÎNCREDEM„, ei zic „ÎN MOŞ CRĂCIUN NE ÎNCREDEM”! America nu e o ţară păgână, ci declarată creştină în procent de vreo 95%. Tot aşa se declară a fi şi România şi romanii, şi alte naţii, dar care L-au înlocuit pe DUMNEZEU, pe DOMNUL ISUS HRISTOS şi lucrarea de salvare a omenirii, cu alte persoane şi cu alte lucrări; de DUHUL SFÂNT poate că cei mai mulţi ştiu foarte puţin, sau nu ştiu nimic. Amestecarea lucrării Lui DUMNEZEU cu orice altă lucrare, sau înlocuirea lucrării DOMNULUI ISUS sau a persoanei Lui cu orice altceva, sau cu oricine altcineva, sunt fără nici o umbră de îndoială de la diavolul! El întotdeauna a încercat să imite, sau să înlocuiască lucrările, sau chiar persoana Lui DUMNEZEU cu lucrările lui sau cu persoana lui însuşi, ori cu oamenii lui! Rezultatele amestecării sau înlocuirii se văd clar în sondajul de mai jos, pe care ni l-a pus la dispoziţie Fr. Pastor Adrian Baltă în „Timişoara Evanghelică”. Acum urmează o întrebare şi o alegere între 2 variante:
” Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul, şi a zis: ” Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal! ” Poporul nu i-a răspuns njmic.” (I Împărări 18: 21). Şi noi trebuie să alegem între DOMNUL ISUS şi moş Crăciun, inventat de diavolul; nu putem sluji la 2 domni. Mai demult obişnuiam să ne salutăm cu „Hristos s-a născut”, la care se răspundea cu „Adevărat că s-a născut”. Acum s-a uitat acest obicei bun al moşilor noştri, dar s-au păstrat obiceiurile, tradiţiile, moşilor crăciuni; ba chiar s-au diversificat, amplificat şi răspândit prin ziare, radio, televiziune, internet! Oricât ni s-ar părea de frumoasă o tradiţie sau învăţătură şi oricât de românească sau americană ar fi, şi oricât de patrioţi am fi, SINGURA învăţătura care contează e cea a ÎNVĂŢĂTORULUI SUPREM, DOMNUL ISUS HRISTOS, TOATE CELELALTE fiind EREZII, care-L supăra pe DUMNEZEU, şi poate atrage PEDEAPSA LUI; să ne ferească DOMNUL de asta şi pe noi, şi pe toată lumea!
” Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi. „ (Matei 23: 8). Aceasta ne-o spune nu un om, ci Însuşi FIUL LUI DUMNEZEU, DOMNUL ISUS HRISTOS! Noi care ştim Cuvântul Lui DUMNEZEU, BIBLIA, trebuie să LUMINĂM în întunericul bezna din lume, transmiţând învăţătura DOMNULUI, nu a omului! DOAMNE, ajută-ne la TOŢI! Amin! TATĂLUI, FIULUI, DUHULUI SFÂNT, Toata Gloria in Veci! AMIN!
Care este esența Crăciunului? Într-un sondaj de opinie, copiilor între șase și doisprezece ani li s-a pus întrebarea: “Știi de ce sărbătorim Crăciunul?”. Fiecare al treilea copil nu cunoștea scopul adevărat, și anume nașterea Mântuitorului Isus Hristos în Betleem, ceea ce au și recunoscut sincer. Aproximativ 15 procente au fost de părere că “trebuie să fie în legătură cu Isus”. Afirmațiile celorlalți erau departe de adevăr. Ei spuneau că sărbătoarea de Crăciun are legătură cu iarna, că vine Moș Crăciun, sau pur și simplu se sărbătorește. Mulți au inversat cauza cu efectul și au afirmat că se sărbătorește Crăciunul pentru că” este vacanță şi vine bunica…”,” pentru că primesc copiii cadouri”, “este mâncare multă și bună” sau” că magazinele să vândă mult”. Dar culmea acestor răspunsuri a fost:” La Crăciun ne gândim că Moș Crăciun a murit!”. Oare să râdem sau să plângem auzind astfel de răspunsuri? Această neştiinţă este moştenirea unei societăţi care se afla departe de Dumnezeu, care a făcut din Isus-Mos Crăciun. Dar nu Moş Crăciun s-a născut într-o iesle, nu el a mers pentru noi la cruce, ci însuşi Isus Cristos ne-a adus mântuirea, ca să putem ajunge în cer.
Acesta este rezultatul învăţăturii primite de copii de la părinţi şi de la învăţătorii spirituali, care învăţători ne atrag mereu atenţia că poporul român e creştin de 2.000 de ani, nu de ieri sau de alaltăieri! Părinţii şi învăţătorii spirituali n-au habar de ceea ce scrie în BIBLIE, şi propaga cu putere traditiite strămoşeşti, care-L scot pe DUMNEZEU şi pe DOMNUL ISUS din viaţa lor.
Deci, pe 25 decembrie în fiecare an sărbătorim NAŞTEREA DOMNULUI ISUS HRISTOS, sau venirea Lui pe Pământ pentru misiunea pe care I-a dat-o TATĂL, de SALVARE a Omenirii de la iad! „Dar îngerul le-a zis: nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună., care va fi o mare bucurie pentru tot norodul. Astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un mântuitor, care este Cristos Domnul.. slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui”-Luca 2-10,11,14. După cum se veden în textul de la Luca, şi se poate verifica în toată BIBLIA, nu se pomeneşte de moş Crăciun, ci de DOMNUL ISUS HRISTOS! SLAVĂ LUI ÎN VECI! AMIN! DOAMNE ai milă de poporul român! AMIN! Ioan Burca Doctor în Teologie
Question: „Why pray? What is the point of prayer when God knows the future and is already in control of everything. If we cannot change God’s mind, why should we pray?”
Answer: For the Christian, praying is supposed to be like breathing, easier to do than to not do. We pray for a variety of reasons. For one thing, prayer is a form of serving God (Luke 2:36-38) and obeying Him. We pray because God commands us to pray (Philippians 4:6-7). Prayer is exemplified for us by Christ and the early church (Mark 1:35; Acts 1:14; 2:42; 3:1; 4:23-31; 6:4; 13:1-3). If Jesus thought it was worthwhile to pray, we should also. If He needed to pray to remain in the Father’s will, how much more do we need to pray?
Another reason to pray is that God intends prayer to be the means of obtaining His solutions in a number of situations. We pray in preparation for major decisions (Luke 6:12-13); to overcome demonic barriers (Matthew 17:14-21); to gather workers for the spiritual harvest (Luke 10:2); to gain strength to overcome temptation (Matthew 26:41); and to obtain the means of strengthening others spiritually (Ephesians 6:18-19).
We come to God with our specific requests, and we have God’s promise that our prayers are not in vain, even if we do not receive specifically what we asked for (Matthew 6:6; Romans 8:26-27). He has promised that when we ask for things that are in accordance with His will, He will give us what we ask for (1 John 5:14-15). Sometimes He delays His answers according to His wisdom and for our benefit. In these situations, we are to be diligent and persistent in prayer (Matthew 7:7; Luke 18:1-8). Prayer should not be seen as our means of getting God to do our will on earth, but rather as a means of getting God’s will done on earth. God’s wisdom far exceeds our own.
For situations in which we do not know God’s will specifically, prayer is a means of discerning His will. If the Syrian woman with the demon-influenced daughter had not prayed to Christ, her daughter would not have been made whole (Mark 7:26-30). If the blind man outside Jericho had not called out to Christ, he would have remained blind (Luke 18:35-43). God has said that we often go without because we do not ask (James 4:2). In one sense, prayer is like sharing the gospel with people. We do not know who will respond to the message of the gospel until we share it. In the same way, we will never see the results of answered prayer unless we pray.
A lack of prayer demonstrates a lack of faith and a lack of trust in God’s Word. We pray to demonstrate our faith in God, that He will do as He has promised in His Word and bless our lives abundantly more than we could ask or hope for (Ephesians 3:20). Prayer is our primary means of seeing God work in others’ lives. Because it is our means of “plugging into” God’s power, it is our means of defeating Satan and his army that we are powerless to overcome by ourselves. Therefore, may God find us often before His throne, for we have a high priest in heaven who can identify with all that we go through (Hebrews 4:15-16). We have His promise that the fervent prayer of a righteous man accomplishes much (James 5:16-18). May God glorify His name in our lives as we believe in Him enough to come to Him often in prayer.
21 Isus, după ce a plecat de acolo, S’a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. 22 Şi iată că o femeie cananeancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El: ,,Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.„ 23 El nu i -a răspuns nici un cuvînt. Şi ucenicii Lui s’au apropiat şi L-au rugat stăruitor: ,,Dă -i drumul, căci strigă după noi.„ 24 Drept răspuns, El a zis: ,,Eu nu sînt trimes decît la oile pierdute ale casei lui Israel.„ 25 Dar ea a venit şi I s’a închinat, zicînd: ,,Doamne, ajută-mi!„ 26 Drept răspuns, El i -a zis: ,,Nu este bine să iei pînea copiilor, şi s’o arunci la căţei!„ 27 ,,Da, Doamne„, a zis ea, ,,dar şi căţeii mănîncă fărămiturile cari cad de la masa stăpînilor lor.„ 28 Atunci Isus i -a zis: ,,O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.„ Şi fiica ei s’a tămăduit chiar în ceasul acela.
Intamplarea asta este povestita doar de evanghelistul Matei si doar de evanghelistul Marcu. Marcu zice, adauga ca Isus Hristos dorea sa se odihneasca undeva departe. Si in momentul in care s-a hotarat sa se ia, sa se duca departe, in clipa asta a venit aceasta femeie la El si i-a cerut sa faca un bine pentru fiica ei, care era muncita rau de un drac. Isus Hristos, in prima faza o respinge, dupa care ii duce acasa fetita vindecata. Dracul iese din fetita si Isus Hristos spune femeii, singurul vocativ pe care-l gasiti in Scriptura, „O…” Si al doilea lucru ii spune femeii: Mare este credinta ta. Doar la doua persoane din Biblie, si nici unul dintre ei evrei au primit aceasta confirmare a credintei lor, ca e fantastica- Mare credinta.
Haideti sa vedem scala credintei in Biblie. Astia doi au avut mare credinta: sutasul si femeia Canaaneanca. Dupa aceea, vedem credinta obisnuita. Cei patru, care l-au dus pe cel paralizat cu targa si l-au coborat prin tavan. Isus Hristos spune, „Cand le-a vazut credinta….” Punct. Astia nu au avut mare credinta, numai credinta. O scara mai jos a fost Petru. A umblat pe apa si la un moment dat s-a dus la fund, pentru ca s-a uitat la val. La care, Isus il ridica de hainam il urca in barca si-i spune, „De ce te-ai indoit putin credinciosule?” Uite ca se poate si mai rau. Deci, credinta mare, credinta obisnuita, Petru, care a umblat cativa metri pe apa ca pe trotuar, primeste putina credinta si atunci ne punem o intrebare simpla, aia care au ramas in barca… Observati cum e cu credinta:
Necredinta de fel
Putina credinta
Credinta obisnuita ca a celor patru cu paraliticul
Mare credinta
Eu ma rog din toata inima, ca Dumnezeu, atunci cand te vei duce sus in cer, sa zica catre ingeri, „El e a treia persoana” (din categoria Mare credinta, ca si sutasul si femeia Canaaneanca). Mare credinta a avut omul acesta, sau femeia asta, sau oamenii astia. As dori, in dimineata aceasta, ca Dumnezeu sa nu ne dea o credinta obisnuita, ci sa ne dea o credinta mare, pentru ca Dumnezeul nostru e mare si asteapta sa-L onoram cu o credinta mare.
Dar, cum e credinta noastra? Noi vorbim despre credinta, o cantam, si totusi, cum este marea asta credinta? Dar, hai sa vedem cu e a noastra. V-am mai spus odata un tablou ciudat cu o pompa. Un om in desert, fara apa, limba umflata de sete, Simtea ca moare, taras, nisip arzator, soare stralucitor, dintr-o data vede o pompa. O foaie scris pe pompa. Vede o sticla de litru cu apa langa pompa. Cand sa bage apa aia in gura sa-si scape viata, zice, „Daca vrei apa mult mai multa si rece, litrul acesta de apa este pentru amorsarea pompei. O bagi toata in pompa, dupa care poti scoate un ton de apa rece. O dilema. Si daca nu functioneaza? Stau cu sticla in mana. Un litru de apa e sigur. Ca ii calda, dar poate ca supravietuiesc. Poate ajung pana in primul oras si imi cumpar Coca Cola la doza. El sta cu sticla de apa in mana, sa o bage in sorb. Dar daca nu e garnitura buna? Mori langa pompa. E singura conditie. Eu am baut apa aia de multe ori. Stiti ce gust rau are? Si voi a-ti baut-o de atatea ori. Dupa aceea, am cantat cantari cu marea credinta. Stiti ce inseamna marea credinta? Eu nu beu din sticla asta. Poate e de un an aici. Mor, mor. Dar, daca nu… arteziana. Fac si baie. Pot sa dau si la altii. Asta este credinta mare, sa crezi din toata inima.
Dumnezeu zice, „Acestea sunt promisiunile mele. Uriase! Trebuie sa ai putina credinta. Sticla asta de promisiuni (Cuvantul) sa o torni acolo si vei vedea ce pot eu sa fac,” zice Dumnezeu, „cu un genunche care se pleaca, cu o inima care strica la Mine, cu niste buze care se ridica spre cinstea si slava Mea, cu niste picioare care umbla pe drumul Meu,” zice Dumnezeu. „Vei vedea ce pot sa fac cu un om suparat, cu un om care-si pune nadejdea in Mine si nu bea sticla aceea de apa. Un om care zice, „Asta-i nimic pe langa marile promisiuni pe care Dumnezeu mi le-a facut.” Femeia asta nu era penticostala. Spune cuvantul lui Dumnezeu ca nu avea nimic de a face cu Dumnezeu pana atunci. Si femeia aceasta a primit acest apelativ, „O, mare este credinta ta”. Dumnezeu sa ne faca si sa ne ajute sa avem o credinta mare, pentru ca avem toate conditiile pentru o conditie mare, salvit sa fie Domnul. Dar, cum e o credinta mare?
Credinta mare incepe intotdeauna cu o mare problema. Cand s-a dus in fata lui Isus Hristos si a intrebat-o, „Ce vrei?” O penticostala autentica ar fi spus, „Am o cauza inaintea Domnului.” Sau, „Am niste probleme cu fiica”, mai ales ca trebuie sa spui si public. Cand vrei sa o mariti, o prezinti bine. (Canaaneanca) s-a dus in fata lui Isus Hristos si a zis, „Are drac. Fiica mea e muncita rau de un drac”. Nu-i usor sa recunosti asta. O gramada de aici si cei ce ne urmaresc (prin internet), nu o sa-si vada niciodata visul cu ochii, acela de a vedea problema rezolvata pentru ca ei nu au curajul sa o spuna la Dumnezeu si in fata oamenilor, asa cum este. Ea a recunoscut ca problema esentiala a ei e cauzata de Satana. Atatia crestini de astazi, cand ii intrebi ce probleme au, vin si spun, „Criza. Nevasta mea.” Atatia oameni, care au probleme azi se ascund dupa orice. Problemele noastre nu sunt cauzate de lipsa de bani. Problemele noastre nu sunt cauzate de lipsa de venit la biserica, de Biblie pe masa. Problemele noastre sunt cauzate de un vrajmas comun: Satana. Nu mai puneti vina unuii pe altii. In spatele tuturor lucrurilor sta diavolul. Si v-am spus, intotdeauna, cautati si veti vedea ca la capatul firului este cineva care vrea sa te duca in iad. Vrea sa nu slujesti lui Dumnezeu. Vrea sa fii o leguma in biserica. „Fiica mea e muncita rau de un drac”. A trecut peste rusine. A trecut peste interesul imediat de a-si marita fata. A trecut peste toate ca stia: nu o pot marita bolnava. Singura mea sansa e Hristos.
Dar, cand a inceput sa aiba credinta mare? Cand ai probleme mari. Atunci incepe sa zamisleasca in tine, problema mare. Dumnezeu, in aceasta dimineata, vrea sa va spuna prin mine: Satana vrea sa va distruga copiii. „Fiica mea este muncita rau de un drag”. „Copilul meu este muncit rau de un drac”. Cati recunosc lucrul acesta? Cum adica sa fie muncit rau de un drac? Va spun eu, ca daca nu, se poate sa stea 6 ore in fata calculatorului? De invatat, nu invata nimic la scoala. La 12 ani umbla dupa tigari. La 14 ani, deja s-a imbatat de doua ori si a fost dus la dezalcoolizare. Nu-mi spuneti mie ca lucrurile acestea se intampla in fiecare loc, in lume. Sa avem curajul sa recunoastem, ca in primul rand diavolul vrea sa ne distruga copiii. Cand ti-a distrus copiii ti-a distrus si bucuria. Aici in biserica esti o leguma. Cand nu mai ai pace acasa, cand nu mai ai bucurie acasa, cand copiii tai au lua-o pe alte drumuri, mai esti om? Nu. Fiica mea e muncita rau de un drac. Era incapabila sa faca ceva. Am ajuns la o concluzie, iubitii mei, intotdeauna, dificultatile mari, prin care noi trecem, sunt folosite de Dumnezeu.
Va pun o intrebare: Daca femeia aceasta nu avea o problema mare, se intalnea ea vreodata cu Isus Hristos? Avea vreodata credinta mare? Nu. Fratilor, nu dispretuiti necazurile care vine peste voi, pentru ca prin ele Dumnezeu vrea sa avem nota 10. Cand vine un necaz mare, o framantare mare, inseamna ca, de fapt, Dumnezeu iti pregateste o credinta mare. Credinta mare, probleme mari. Probleme mari, credinta mare, pentru ca problemele minore pot fii rezolvate cu ratiunea, cu gandul nostru. Cand avem o problema mica o rezolvam cu banii, sau cu un doctor, cu fratii. Dar, cand avem o problema mare, numai cu Dumnezeu o putem rezolva. Nu dispretuiti problema mare, ca atunci inseamna ca aveti un Dumnezeu care vrea sa va dea o credinta mare. Cand doctorul sau banca zice, „Nu se poate,” cand vedem ca viata spune ca nu se mai poate, cand vezi ca nu te mai poti ridica, cand familia zice, „Nu se mai poate,” inseamna ca problema aceea e suficient de mare, ca sa-ti dea Dumnezeu o credinta mare. Amin.
Am predicat aseara despre poporul Roman, ca prea ne laudam noi cu romanismul nostru si am citit din scriitorul rus, Soljenitin. El a scris o carte superba Viata lui Ivan Denisovici. Omul acesta a spus despre noi, de Romani, ca nicaieri in lume n-au fost oameni care sa-L batjocoreasca pe Dumnezeu mai tare, decat regimul comunist din Romania. Nici rusii, zice ca la ei in tara lor nu s-a intamplat. Fac o mica paranteza, ca sa vedeti cat e de crestin poporul Roman. Ganditi-va, ca numai la Pitesti, au batut un preot Catolic, Domnul Turcanu, pana a innebunit. Si dupa aceea, l-au pus ca sa dea cina Domnului, sfanta euharistie cu fecale si urina. Nicaieri, a spus Alexandru Soljenitin, nu s-a intamplat nebunia asta ca in Romania. Nicaieri. Si acum sa o luam mai incetut, noi Romanii, cu crestinismul nostru de butuc. Si spune omul acesta- din viata lui va spun doar atat: A fost dus 8 ani de zile in lagar. Cand a venit din lagar, parintii lui erau morti. N-a fost la inmormantare la nici unul dintre ei. Cand a venit din lagar, sotia plecase de la el, divortase. Nu mai asteptase pe unul care a fost in lagar. Cand a venit din lagar, primul lucru care s-a intamplat a fost un cancer. Parintii morti, sotia plecata de la el si dupa aceea a venit un cancer. Ganditiva ca tot la 12 ore lua morfina. Stiti ce a spus omul acesta? Vreau sa citez din carte: „Doamne, cat de usor este pentru mine acum sa cred in Tine. Ca, daca avea parintii in viata, sotia langa el, si daca era sanatos era greu sa creada in Dumnezeu. Dar, uitati ce zice omul acesta: „Cat de usor este acum Doamne sa cred in Tine. Ai creat o cale pentru mine, prin durere si disperare. Si Dumnezeule, mai folosit, si unde nu ma pot eu duce, ai trimis pe altul in locul meu. Prin tot ce mi s-a intamplat, Doamne, mi-ai daruit credinta.”
Iata, ca o mare problema, o mare credinta este sustinuta. Incepe cu o mare problema. Nu disperati atunci cand vin peste dumneavoastra marele probleme. Cand fii si ficele sunt muncite de drac. Cand avem probleme, cand financiar suntem la pamant, cand suntem pe punctul de a ne pierde casa si mintea, nu dispretuiti problemele mariCand sanatatea se duce pe rapa, inseamna ca Dumnezeu vrea sa ne dea o mare credinta. Ca, daca avem o problema mica, o rezolvam noi, sau fratii, sau medicii, sau banca. Dar cand este o problema mare, numai Dumnezeu poate rezolva.
Credinta mare este ancorata intr-un Dumnezeu mare. Nu stim ce stia femeia asta despre Isus Hristos. Este clar ca este Canaaneanca, asta spune Biblia. Poate a auzit de puterea Lui vindecatoare. A auzit ca si altii au fost vindecati. Ea nu si-a adus fiica. Probabil ca a legat-o cu lanturi acasa. Ca asa se facea. A venit ea si a auzit ca Isus Hristos vindeca oameni. Si s-a gandit, daca a vindecat oamenii acestia, la orbi i-au deschis ochii, daca la muti le-a deschis gura, daca pe ologi i-a ridica in picioare, poate sa faca lucrul asta si cu fiica mea. Dar, se intampla ceva cu ea. Stiti ce foloseste? Cuvantul Mesia: Ai mila de mine, Fiul lui David. Numai ucenicii au mai zis-o inainte. Nimeni n-a mai zis-o, nici un evreu vindecat n-a zis ca Isus Hristos e Mesia. Cand zici Fiul lui David, zici Mesia, cel asteptat de evrei. Femeia aceasta, care n-a avut un Dumnezeu al evreilor, femeia aceasta, care n-a avut Biblia evreilor, femeia aceasta care n-a fost dusa in templu sau in sinagoga, femeia aceasta recunoaste ca Isus Hristos e Mesia. „Ai mila de mine fiul lui David. Tu esti Dumnezeul.” Ea nu L-a crezut pe Isus Hristos, prooroc. Ea L-a crezut Dumnezeu, Mesia.
In momentul cand a avut o problema mare, a stiut ca nu poate merge cu problema mare decat la un Dumnezeu mare. (21:25 mai sunt aprox 40 min din predica)
Matei 5:3 Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Predica de pe munte, Sinaiul Noului Testament, nu este o predica ce-si doreasca doar sa fie ascultata, ci si implinita. Si ma rog ca Dumnezeu sa ne dea puterea sa o implinim. V-am spus, ca e imposibil ca sa tinem predica de pe munte. Este imposibil ca a noastra carne, in care ne miscam in fiecare zi, sa-si doreasca, sa abia astepte sa plece din locul acesta si sa spuna, „Abia astept sa implinesc predica aceasta. In noi, e fire pamanteasca, cat in toata lumea aceasta. Dar ma rog, in seara aceasta, ca Duhul lui Dumnezeu sa o rastigneasca prin puterea sangelui lui Isus Hristos, pe Golgota. Amin.
Iubitilor, intelegeti un lucru, pentru ca incepem fericirile. De aici incolo, vom avea 8 fericiri. Dar, pana la versetul 11, unde Isus spune, „Ferice va fi de voi cînd, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!” Daca bagati de seama, sunt 8 fericiri, sau 8 binecuvantari. In alte traduceri ale Biblie, spune, „Binecuvantati sunt aceea care sunt saraci in duh, caci al lor este imparatia cerurilor.” Adica, ideea de fericire este si bucuria si binecuvantarea, pentru ca Dumnezeu ne spune noua, in seara aceasta, ca fericirea nu depinde de circumstantele exterioare. Fericirea noastra depinde, invariabil, de Dumnezeu. Aici sunt 8 fericiri.
Primele 4, vom vedea, au legatura cu atitudinea noastra fata de Dumnezeu. Ele sunt pasive si personale. Cu primele 4 fericiri lucram in relatia noastra cu Dumnezeu. Celelalte 4, cu care ne vom intalni in saptamanile care vor urma, ultimile 4 sunt in legatura cu ceilalti si ele sunt active, nu ca celelalte, pasive. Si sunt sociale, adica, au de a face cu ceilalti oameni, cu care noi ne intersectam in viata. Si, sigur, ca toti ne dorim sa fim fericiti. Fiecare se gandeste, cam ce ar putea sa fie fericirea. Lumea aceasta nu concepe oamenii saraci. Nici mintea noastra nu concepe saracia. Nici aceasta materiala, nici cea spirituala n-o concepem, pentru ca ni-e frica de cuvantul saracie. Cati dintre dumneavoastra va imaginati, ca de saptaman viitoare vor manca la cantina saracilor? Nici unul, pentru ca lucrurile acestea le excludem. Sunt convins ca fiecare dintre noi, ne dorim, nu mult, ci macar mediul. Sa avem ceva, sa nu ne mai fie frica de ziua de maine.
Spuneam Duminica dimineata in biserica noastra, ca un rege care avea multe, ca si eclesiastul, care a incercat, imparatul Solomon, sa-si dobandeasca fericirea si prin bani. Spune Solomon, „Am crezut ca placerea ma poate face fericit.” Nu ma face fericit. „Am crezut ba banii ma face fericit.” Si atunci, mi-am dat tot ce mi-am dorit, din punct de vedere material, „Mi-am zidit, mi-am cladit. Am fost fericit? Nu am fost fericit.” Si spuneam intamplarea aceasta, ca un imparat care avea foarte multi bani, a zis la un moment dat, cand tot nu-i fericit, a zis catre unul dintre servitorii lui, „Va rog frumos, duceti-va in toata tara asta. Duceti-va in toata lumea aceasta si aduceti-mi si mie, sa gasesc un om fericit, ca eu nu sunt, aduceti-mi camasa acelui om fericit. Apoi, ma imbrac si eu cu camasa aceea si voi fii si eu fericit.” A venit slujitorul dupa un an, „N-am gasit.” „Mai du-te odata.” A venit peste un an, fericit, zice, „Imparate, am gasit omul.” „Si?” „N-avea camasa,” zice.
Totusi atunci, ce e fericirea? Nicaieri, daca citesti o carte, nimeni nu suporta ideeade nefericire. Sunt o gramada de lucrui, mai ales atunci cand e vorba de saracia spiritului. Avem noi cartile noastre, cu Maxwell, Zig Ziglar, Dale Carnegie…. o gramada de oameni care spun, „Domnule, trebuie sa te afirmi in viata. Trebuie, neaparat, sa te arati ca esti un om puternic, sa nu cumva sa zici, „Domnule, nu am. Totdeauna sa zici, ‘ca am’. Si, si la dusmani.” Totusi, trebuie sa ai ceva, ca sa fii cineva. Zice Hristos, „Trebuie sa ai exact nimic.” Si sa stii asta, ca sa poti sa fii fericit. Fericirea aceasta a noastra ‘saraci in duh’, Romanii au schimbat putin ideea. Biblia spune, „Ferice de cei săraci în duh”. La noi, la Romani, cum se zice? ‘Saraci cu Duhul’. Iar, la momentul in care va ganditi la un om sarac cu Duhul, nu va ganditi la un om sfant. Nu? Nici la un om pocait. Atunci, la ce va ganditi? La un om ciudat. Va spun eu, la unul care sta undeva acuma si asteapta ratia si pranzul de dimineata. Iubitilor, sarac cu Duhul nu suna bine. Dar, ‘sarac in duh’ suna biblic. Biblia zice ca trebuie sa fim saraci in duh.
Dar, atunci ce inseamna sarac in duh? Saracie spirituala.. „Oh, da, pe asta o avem, pastore. Saraci spirituali suntem cu toti”. Dar nu stiti asta, pentru ca nu e la ce va ganditi voi. Saracia spirituala, in nici intr-un caz, nu poate sa fie ceva ce … Hai sa ne gandim, „Frate, eu n-am timp sa citesc, sunt sarac spiritual”. Nu, atunci esti lenes. Nu mai zi asa, „Eu n-am vreme sa citesc Biblia, ca sa zica Domnul, ‘Ferice de tine, ca tu nu stii rea multe’”. Eu, parerea mea e ca abia atunci treci in cealalta extrema. Devii sarac cu Duhul. Alternativa la sarac in duh e sarac cu Duhul. Dar, atunci ce inseamna saracie spirituala? Nici sarace materiala nu este. Ca nu se intersecteaza aceste doua lucruri. Ce inseamna sa fii sarac spiritual? Cred ca nu e mai mare saracie spirituala, decat sa te apuci sa construiesti o corabie in mijlocul desertului, ca Noe. Sa-ti spuna Dumnezeu, „Fa-ti o barca, ca vine potopul.”Trebuie sa ai o mare saracie in tine, ca sa te apuci de lucru. Saracie spirituala este ca sa te duci, fiu de om, cu bani gata, tu sa fii prooroc si tanar si bogat, cu o masina tare si cu haine de firma, sa te bagi in templu, sa fii prooroc, sa te cheme Isaia si la imparat sa te duci acasa, cum te duci oriunde. Si in clipa aceea cand intri in templu, sa-ti dai seama ca-i prima ta intalnire cu Dumnezeu. Si sa strigi cat poti de tare, cazut intre heruvimi si serafimi, cu nasul in podeaua templului. Sa strigi, „Vai de mine, ca sunt un om cu buze necurate si locuiesc in mijlocul unui popor cu buze necurate.
Saracie spirituala inseamna sa-L vezi pe Hristos in barca ta si sa fii crezut pana atunci ca e om. Si sa vezi ce a facut pentru tine si ca nu mai poti trage peste afara, sa-i spui du-te de la mine, ca sunt un om pacatos. Saraca spirituala este vaduva aceea, care si-a dat ultimii doi banuti si a plecat acasa, nici macar cu o bucata de paine. A zis, „Dumnezeu nu mi-a poruncit sa imi umplu burta. Dumnezeu mi-a poruncit sa nu tai din partea Lui”. Asta-i saracie spirituala la modul maxim. Ca se numeste Petru, Pavel cum zice, „La urma, ca unei starpituri, mi s-a aratat Hristos mie.” Trebuie sa fii sarac sa zici asa. Trebuie sa fii saraca, daca te-ai apucat sa dai ultimii banuti si sa te duci acasa cu burta lipita de spinare. Trebuie sa fii foarte sarac sa te duci in fata lui Goliat cu 5 pietre in buzunar. Sa-l vezi pe muntele ala, imbracat in fier, si tu sa te duci impotriva lui cu 5 pietre. Va dati seama cata saracie spirituala trebuie sa fie acolo, atunci? Cum se manifesta saracia aceasta spirituala? N-ati vrea sa fiti saraci spirituali (in duh) ca sa mosteniti imparatia cerurilor? Ar vrea cineva dintre voi sa mosteneasca numai casa tatalui lui, impreuna cu datoriile? Si eu, in seara aceasta, sa va spun voua, „Mosteniti imparatia cerurilor cu o singura conditie. Sa fiti saraci in duh.
Atunci ce inseamna ‘Fiti saraci in duh’?
1. Zdrobire
Saracia spirituala inseamna zdrobire. Am citit textul acesta de cateva ori si nu stiu cati dintre dumneavoastra a-ti bagat de seama din el, la Luca 20:17-18 –
Dar Isus i -a privit drept în faţă, şi a zis: ,,Ce însemnează cuvintele acestea, cari au fost scrise: ,Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului? 18 Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?„
N-am citit, ani de zile, decat jumate din verset: „Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului”, si nu m-a interesat mai departe. Stiam despre cine zice, despre Hristos. Dar, de fapt, vorbea despre mine, mai departe si eu n-am bagat de seama. Va rog sa fiti atenti la tablou. Cine cade pe piatra va fi zdrobit. Dar, pe cine cade piatra, va fi spulberat. Extraordinar, ce imagine. Asta e viata noastra cu Dumnezeu. Ori cad, si ma zdrobesc eu inaintea Lui, ori ma zdrobeste El intr-o zi, la judecata. Zdrobirea inseamna sa pici tu la picioarele Lui. Zdrobire, e sa spui, „Vreau sa ma pocaiesc. Sunt un gunoi”. Ca, daca nu, intr-o zi, tu zdrobesti gunoaiele. Prefer sa fac eu asta, astazi, sa ma zdrobesti, decat sa fiu spulberat. Pentru ca cine e zdrobit, numai eu stiu. Exista diferenta intre zdrobit si spulberat. O gramada de aici am fost zdrobiti in viata. Dar, multumim lui Dumnezeu ca nu suntem spulberati.
Un om zdrobit, intotdeaun tarieste sa-L inalte pe Hristos. Filipeni 1:21 Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un cîştig. Asta e omul zdrobit. Eu iau in serios pocainta. Eu nu m-am botezat sa fiu membru unei biserici. Eu m-am botezat ca sa fiu membru a impratiei lui Dumnezeu si sunt un om care traiesc pentru Hristos.
Esti un om zdrobit cand nu te concentrezi pe propriile tale dorinte, ci pe dorintele altora.
Omul zdrobit nu se plange. Aveti ce sa va plangeti unii impotriva altora? Da. Dar, refuzati sa va plangeti chiar daca aveti dreptul. Fiti multumitori pentru toate, ca se poate sa fie si mai rau.
Un om zdrobit ajuta si incurajeaza pe altii. Fiti un fel de Barnaba. Impingeti pe cei din spate in fata. Am ajuns la concluzia ca atat de rau e in lumea aceasta, incat singura noastra sansa de supravietuire este ca sa vorbim optimist intre noi: Va fii bine. Ca daca nu, innebunim cu toti. Va fii o zi mai buna. Dumnezeu va lucra. (30:46) Dumnezeu ne va binecuvanta. Dumnezeu ne va da putere.
Un om zdrobit se roaga. Cel mai mult, a inteles Daniel acest lucru, fiind rob in Egipt. Singura persoana cu care putea sta de vorba intr-un intreg imperiu era Dumnezeu.
Trebuie sa fii sfant si sa n-o stii, ca in momentul in care stii e o problema grava cu tine. Am ajuns la concluzia ca daca vrei sa mostenesti imparatia lui Dumnezeu , trebuie sa ti-o dai intai pe a ta. Nu poti sa ai mostenire imparatia lui Dumnezeu, daca nu ti-ai donat-o pe a ta prima data. Marturisiti-va aroganta voastra individuala. Aduceti-va aminte de vamesul si de fariseul care s-au suit amandoi sa se roage la templu. Unul dintre ei era omul care depindea de Dumnezeu, nu-si marturisea aroganta personala, n-o avea. Era zdrobit. Pacatuise si stia asta. Celalalt, era la fel de pacatos, dar nu stia. Se simtea mandru. Stiti cu cine se compara, cu nenorocitul. Nu va comparati cu cei de langa dumneavoastra ca 100% iesiti bine. Comparati-va cu Dumnezeu, daca aveti chef de lupta. Comparati-va cu sfintenia lui Dumnezeu, ca va garantez ca in fata lui Dumnezeu, fiecare din noi iese rau. Ar trebui sa renuntam la mandria noastra, aceasta de neam. Sa marturisim si aceasta trufie colectiva, care ne mananca pe noi pe Romani, cel mai crestin popor din lume. Noi trebuie sa renuntam la mandria la ideea aceasta de a fii mandri spiritual, pentru ca mandria asta ne va duce pe noi la nenorocire.
Ascultati ce a spus Abraham Lincoln, presedintele Americii in 1863:
Este datoria unei natiuni, precum si a oamenilor, care datoreaza dependenta lor de puterea conducatoare a lui Dumnezeu, sa ne marturisim pacatele si faradelegile noastre, in tristete umila, dar cu speranta ca pocainta autentica va duce la mila si iertare, recunoscand adevarul sublim scris in Scriptura si dovedit in istorie, ca numai acele popoare sunt binecuvantate, a carui Dumnezeu este Domnul.
Ce ziceti, sa avem un asemenea presedinte? Care sa spuna, „Trebuie sa ne pocaim, marturisindu-ne pacatele si faradelegile si sa recunoastem , bazati pe adevarul Bibliei. Si spunea prin ceea ce a dovedit istoria. Ca numai acele popoare sunt binecuvantate, care marturisesc ca Dumnezeu este Domnul. Simplu. Asta inseamna zdrobire. Tu, presedintele celei mai mari tari din lume. De aceea se duce Americ ain cap, ca nici un presedinte in America, de atunci, n-a mai zis si nu ao sa mai zica vreodata lucrul asta. De aia e America ce e astazi.
2. Umilinta
Aici, cand vorbim despre umilinta, nu-i falsa umilinta. Smerenia nu te neaga. Nu negi cine esti. Esti copil al lui Dumnezeu? Nu zici, „Pai, Domnul stie.” Ci, trebuie sa spui, „Da, sunt”. Smerenia adevarata, niciodata nu se neaga pe sine. Spunea Pavel, „Eu ma laud cu Hristos. Si ma laud, bazat pe ceea ce am facut, prin Hristos in mine”. A intrebat Isus, la spalarea picioarelor, „Cine ziceti ca sunt eu?” „Invatator”. „Bine ziceti, caci sunt,” le zice Hristos. Daca, Eu Invatatorul si Domnul vostru. v-am spalat voua picioarele, atunci si voi trebuie sa vi le spalati picioarele unii altora.” Adica, voua nu va spalat picioarele ‘nimeni’, ci Domnul si Invatatorul vostru. Asta nu e falsa smerenie. E smerenie adevarata. Nici macar un sfert din bisericile din Romania nu fac spalarea picioarelor, a sfintilor. Pentru ca firea si ligheanul nu sunt compatibile. Spalarea picioarelor e un act de smerenie. Umilinta este- stim cine suntem, copiii lui Dumnezeu. Plecati capul. Ca, daca nu stiti e o problema. Trebuie sa stiti ca sunteti copiii lui Dumnezeu si trebuie sa intelegem ca suntem creati ca sa fim oameni umili.
Trebuie sa fim in umilinta noastra, constanti. Noi vrem sa fim smeriti numai in biserica, dar in parcare nu. Nici un pacat nu este sa porti haine bune pe tine. Dar, daca-ti zice cineva, „Da-mi camasa,” nu zii ca-i scumpa. Dai-o. Nu te lea de lucruri. Fiti umili. Nu noi avem intotdeauna dreptate. Fiti oamenii aceea, cu care poti sa vorbesti, oameni cu care poate sa va intinda mana. Oare, chiar nu reusim sa ne ridicam cu un metru mai incolo decat spune Biblia ca trebuie sa ne ridicam in umilinta? Sa intelegem ca nici un om nu-i mai putin grozav decat noi? Sica noi nu suntem, de fapt, decat fapturile minunate ale lui Dumnezeu? Si stiind cine suntem. Isus Hristos, stiind cine este, a stiut de unde a venit si unde se duce- S-a dezbracat si s-a imbracat cu hainele de slujitor, stiind ca-i Dumnezeu, stiind ca are putin de trait pe pamantul acesta, a facut lucrurile acestea.
3. Dependenta
Biblia zice ca Dumnezeu i-a lasat pe Israeliti sa fuga din Egipt cu o gramada de aur dupa ei. Atata aur au dus din Egipt, afara, au avut aur, argint si pietre pretioase. Au trecut cu toti in desert. De ce i-a lasat Dumnezeu sa duca cu ei atata aur? Ca sa le arate ca aurul e zero. Mananca aur. Cand o sa ai cancer, o sa-ti bage aur. Dumnezeu vrea sa arate ca daca nu Il ai pe Dumnezeu, nu ai nimic. „Sunteti dependenti de Mine,” zice Dumnezeu. „Cu tot aurul dupa voi, trebuie sa fac sa ploua prepelite din cer.” „Tarati aurul dupa voi…. Eu va dau mana in fiecare zi. Le-a dat-o Dumnezeu zilnic, mana. De ce? Ca, zilnic sa fie dependenti de El.
Vin greutati si incercari pentru noi, pentru ca Dumnezeu ne vrea dependenti de El. Sa nu fiti dependenti de oameni niciodata. Ieremia 17:5-7
,Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima dela Domnul! 6 Căci este ca un nenorocit în pustie, şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într’un pămînt sărat şi fără locuitori. 7 Binecuvîntat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul!
Fericirea nu e zambetul masca. Fericirea e altceva. Isaia 57:15
Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este vecinică şi al cărui Nume este sfînt. ,Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sînt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite.
Un prieten adevarat te accepta cu toate defectele tale,prima persoana de la care am invatat lucrul acesta a fost Isus Hristos.
EL m-a iubit pana acolo incat chiar viata si-a dat pentru mine,desii eram plin(a) de defecte si pacate.
” Prietenul adevarat iubeste oricand, si in nenorocire-ti ajunge ca un frate. (Prov.17:17) ”
Am citit Coranul si doresc sa prezint mai jos cateva pareri :
Sura IV:38
Barbatii sa fie inaintea muierilor, pentru ca si Dumnezeu i-a pus pe aceia inaintea acestora si ei le tin din averile lor. Muierile cele cinstite sa fie ascultatoare si sa pazeasca tainele, ca sa le pazeasca si Dumnezeu. Acele [muieri] insa , de care va temeti ca va vor otara prin purtarea lor, proboziti-le, legati-le in camari si le bateti, iar daca asculta de voi, atunci nu cautati pricina impotriva lor, caci Dumnezeu este inalt, maret.
Parerea mea este ca acest verset indeamna la abuz impotriva femeii! Crestinismul nu invata sa-ti bati nevasta si niciodata Domnul Isus nu a invatat asa ceva! Nu numai s-o bati, ci s-o si legi si s-o probozesti(s-o mustri) !
oare de ce nu ar avea si femeia dreptul sa-si lege barbatul si sa-i traga o bataie buna, asa pentru corectare? Oare de ce islamul nu recunoaste ca Coranul incita la violenta, atat familiara cat si interumana?!
–––––––––––––––––––––––––––
Sura II:223 zice astfel:
Muierile voastre va sunt un ogor: deci veniti pe ogorul vostru cum voiti, insa pregatiti inainte sufletele voastre si temeti-va de Dumnezeu si sa stiti ca veti veni inaintea Lui. Si binevesteste credinciosilor.
In contextul acesta ne este prezentata femeia ca un ogor, o marfa de schimb, pe care poti s-o lasi cand nu-ti convine si s-o iei pe alta (Sura II:226) insa trebuie sa astepti patru luni.
In Sura II:228 Mahomed invata ca muierea sa taca si sa ramana cu rusinea despartirii si a sarcinii. Totusi daca barbatul vine la ea s-o ia din nou (sa-si ia ogorul) sa mearga dupa el. Este inadmisibila o asemenea viziune a femeii. Nu numai pentru un crestin, dar si pentru o societate democratica, care doreste sa traiasca dupa principiile respectarii omului si drepturilor omului pe acest pamant! Ceea ce spun aici este intarit si de Sura 65 (Sura despartirii)
–––––––––––––––––––––––––––
La femeile profetului, care vorbesc despre „aventurile” lui cu Maria (se pare), cu care Mahomed s-ar fi culcat in lipsa Hafsei, in lipsa ei si in patul ei (o femeie primita in dar de la loctiitorul Egiptului ), Dumnezeu este scutul lui si Gavril, ingerii si credinciosii ii iau apararea lui Mohammed. Interesant ca in cazul curviei lui Mohammed, Dumnezeu ii ia apararea prin Sura 66, concluzionand in vers 5 :”Poate daca se va desparti el de voi (vorbeste de Mohammed), Dumnezeu ii va da in schimb muieri mai bune decat voi, mosleme, credincioase ascultatoare, caincioase, rugatoare postitoare, cunoscute de barbat si fecioare.”
–––––––––––––––––––––––––––
Sura 24:2 ne spune:
„Pe curva si pe curvar biciuiti-i pe fiecare cu cate o suta de bice si sa nu va apuce pentru ei indurare impotriva judecatii lui Dumnezeu, daca credeti in Dumnezeu si in ziua de apoi. Si sa fie martori la pedeapsa lor o parte din credinciosi.”Este curios faptul ca in cazul lui Mohammed a fost indulgenta si femeia primita de la Egiptean i-a ramas ca sotie. Atat Mohammed cat si aceasta femeie au scapat.
Pe de alta parte doar curand am auzit de o femeie din lumea musulmana (poate cineva ne ajuta cu acest caz) cand o femeie violata de 4 idioti a fost condamnata la o suta de bice, iar animalele in calduri la cateva luni de inchisoare. Pai oare de ce o fi fost femeia vinovata?
Pe de alta parte femeia este sclava in islam, nu are voie sa iese cand vrea din casa si nu are voie sa fie neinsotita. Cineva spunea pe un alt site unde am fost ca femeia nu are voie sa fie singura, deoarece masculii in calduri o pot viola. Poate imi explica cineva ce-o fi greit in lumea aceasta a islamului. Mie mi se pare ca invatatura Coranului nu prea este o carte inspirata de Duhul Sfant, ci o facatura a lui Mohammed.
Vorbesc asa fiindca locuiesc in Statele Unite. Daca as locui in tarile musulmane as avea frica ca mi-as putea pierde viata.
Daca as lua versetele care se ocupa de evrei si crestini, necredinciosii cu care avea deaface Mohammed, ajung la concluzia ca acest om era plin de ura impotriva acestor oameni si aceasta ura a fost transferata credinciosilor Coranului.
Uite doar un exemplu:
Sura II:113-114
Noi te-am trimis la adevar sa binevestesti si sa indemni, insa nu vei fi intrebat despre tovarasii iadului. Si nu se vor invoi cu tine jidovii si crestinii pana ce nu vei urma legea lor. Spune: „Numai indreptarea lui Dumnezeu este indreptare [adevarata]. In adevar daca ai fi urmat ceea ce le place lor, macar ca ti-a venit cunostinta, n-ai avea de la Dumnezeu scut si ocrotire.
Versetul 116 arata clar ca nu se refera la fatarnici, ci la fiii lui Israel! Mai mult versetul 129 spune clar: „Si ei zic: „Fiti jidovi sau crestini, atunci sunteti pe drumul drept! Spune: „Ba nu! [Noi primim] legea lui Avraam, cel dreptcredincios, si el nu era idolatru.”
Deci ceea ce vorbeste in versetul respectiv vorbeste despre evrei si crestini, nu despre fatarnici!
–––––––––––––––––––––––––––
Mai mult decat atata, Mahomed ii vedea pe crestini ca necredinciosi: Sura V:19 spune:
„Necredinciosii sunt aceia care zic: ” Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei! Spune:” Cine ar fi avut putere asupra lui Dumnezeu daca ar fi voit El sa-l piarda pe Mesia, fiul Mariei, impreuna cu maica-sa si cu toti cei de pe pamant?”
Omul asta doar era sub influenta unor anumite invataturi crestine si iudaice, insa totul este doar din auzite sau legende care circulau in vremea aceea. De fapt mare parte din revelatiile lui sunt auzite din popor si nu au un fundament doctrinar. Omul acesta se contrazice pe sine, spune ca El crede in scripturile evreilor, insa cand sa descrie parti din creatie sau din viata evreilor, le descrie distorsionat, probabil cum le auzise, dupa ureche.
Pe de alta parte il aminteste deseori pe Isus, ca un profet, nu ca pe Fiul lui Dumnezeu, venit de la Tatal, Mohammed neaga invierea Domnului spunand ca Isus a fost rapit si in locul Lui, evreii ar fi rastignit pe altul. Desi spune ca el crede in Cristos, ii ignora invatatura legata de casatorie, credinta, mijlocire, tinuta femeii ectc, ignora toata invatatura Noului Testament, iubirea aproapelui. Mohammed a luat sabia in mana si a ucis, a trait cu mai multe femei, desi Isus a condamnat uciderea si curvia, promovand familia formata din sot-sotie si urand despartirea.
Observati dragii mei, ca noi avem deaface cu un alt Dumnezeu, decat Dumnezeul crestinilor?
–––––––––––––––––––––––––––
Sura V:42 spune:
Si talharului si talharitei taiati-le mainile , ca rasplata pentru ceea ce au facut; aceasta e o pilda de la Dumnezeu, caci Dumnezeu este puternic, intelept.
Probabil ca atunci cand Mohammed ataca caravanele din desert, ucigand si furand, aceste versete nu se aplica domniei sale, doar altora. Macar o mana daca i s-ar fi taiat, probabil ca si-ar fi schimbat versetul din Sura aceasta. Se pare ca Mohammed care credea in Isus (ca si profet), excludea ascultarea de invatatura Lui, care spune:
MAT 5: 38 Ati auzit ca s’a zis: ,,Ochi pentru ochi, si dinte pentru dinte.„
MAT 5: 39 Dar Eu va spun: Sa nu va impotriviti celui ce va face rau. Ci, oricui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalt.
MAT 5: 40 Orisicui vrea sa se judece cu tine, si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa.
MAT 5: 41 Daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila de loc, mergi cu el doua.
MAT 5: 42 Celui ce-ti cere, da-i; si nu intoarce spatele celui ce vrea sa se imprumute dela tine.
MAT 5: 43 Ati auzit ca s’a zis: ,,Sa iubesti pe aproapele tau, si sa urasti pe vrajmasul tau.„
MAT 5: 44 Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvintati pe cei ce va blastama, faceti bine celorce va urasc, si rugati-va pentru ceice va asupresc si va prigonesc,
MAT 5: 45 ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri; caci El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni, si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.
Este foarte intelept ca sa-L cunoastem pe Isus Domnul si sa citim Sfanta Scriptura la care face aluzie Mohammed. Citind Scriptura, vom putea face diferenta intre spusele lui Mohammed si Adevarul. Musulmanii au nevoie de Sfanta Scriptura, s-o citeasca si s-o compare cu cartea lui Mohammed si atunci vor putea cunoaste ca aceasta carte a lui, este inexacta si prezentarile facute cu privire la Scriptura, sunt in mare parte falsuri sau legende! Probabil ca asta face ca legea Sharia sa interzica Scriptura in tarile musulmane, deoarece aceasta Scriptura le va deschide ochii oamenilor sa poata vedea cat de inexact este Coranul!
Acest articol este preluat de pe” Pagina crestina”
Potrivit traditiei populare, Craciunul se sarbatoreste pe 25 decembrie pentru a celebra nasterea lui Iisus Hristos. Cu toate acestea, nu exista nicio consemnare in Biblie sau intr-o alta sursa istorica ce sugereaza ca Mantuitorul s-a nascut cu adevarat la aceasta data.
Acest lucru ridica o importanta intrebare – de ce se sarbatoreste Craciunul pe 25 decembrie ?De fapt, alegerea acestei date isi are radacinile in traditiile persane si pagane. Enciclopedia Catolica admite ca „nu exista nicio luna din an stabilita de autoritati pentru nasterea lui Iisus”.
Cu toate acestea, sunt mai multe motive care sugereaza ca Iisus cel mai probabil nu s-a nascut in decembrie.
Primul argument provine din Evanghelia dupa Luca 2:8, unde se precizeaza ca in momentul nasterii lui Iisus „in tinutul acela erau pastori care stateau pe camp si-si pazeau turma facand noaptea straja”.
Multi savanti sunt de acord ca acest fapt ar fi fost improbabil in luna decembrie, cand pastorii si-ar fi tinut turmele la adapost in timpul lunilor friguroase de iarna.
Al doilea argument pe care il gasim in Biblie este acela ca Iosif si Maria au calatorit la Betleem pentru a se inregistra cu ocazia recensamantului roman (Luca 2:1-4). Cu toate acestea, in acele vremuri asemenea proceduri nu au avut loc iarna, cand temperaturile scadeau frecvent sub limita inghetului, iar drumurile erau intr-o stare precara.
Sarbatori pagane
Asadar, cum pare improbabil ca Iisus sa se fi nascut pe 25 decembrie, se pune intrebarea logica de ce sarbatoarea Craciunului se tine la aceasta data. Raspunsul ne duce inapoi spre sarbatorile romane pagane ale solstitiului de iarna.
Doua sarbatori au avut loc, in special, in jurul datei de 25 decembrie – Saturnalia si nasterea zeului Soarelui, Mithra (conform Enciclopediei Catolice).
Saturnalia incepea pe 17 decembrie, iar mai tarziu ea s-a extins cu festivitati pana pe 25 decembrie.
Adeptii cultului lui Mithra, care a devenit popular printre militarii din Imperiul Roman in secolele I-IV d.Hr., se crede ca au sarbatorit nasterea sa pe 25 decembrie.
Fuziunea pagano-crestina
Dupa ce regele Constantin s-a convertit la crestinism in secolul al IV-lea d.Hr., a fost o adevarata provocare pentru el sa convinga un popor de pagani sa imbratiseze aceasta credinta.
Prin urmare, se poate sa se fi decis ca nasterea lui Iisus sa se sarbatoreasca intr-o data care avea deja o semnificatie sacra.
Ce faci atunci când iti sunt închise usile in fata?
Când ne gândim la Isus, ne gândim la el ca la un deschizator de drumuri, un facator de minuni. Dar,sa nu uitam a avut si o usa închisa înaintea lui.
Este, uimitor sa descoperim ca aceasta „usa închisa” sa aflat si atunci în gradina Ghetsimani,când Sa rugat Domnul Isus ; „daca este cu putinta ia paharul acesta de la mine”. Aceasta usa inchisa a fost de fapt oportunitatea de deschidere mai multor usi în Împaratia lui Dumnezeu pentr cei care urmau sa fie mantuiti prin El. Matei 26: 36-46 “Cu toate acestea, nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu. “ Un alt exemplu este apostolul Pavel , el se roaga Domnului de trei ori si i cere lui Dumnezeu sa-i indeparteze “tepusul” din carnea lui. A cerut de trei ori ca acest tepus sa-i fie inlaturat,dar apoi a inteles ca de fapt el trebuia sa ramana asa cum il vroia Dumnezeu, nu cum vroia el. 2 Corinteni 12 Si El mi-a zis: „Harul Meu îti este de ajuns, caci puterea Mea în slabiciune este facuta desavârsita. De aceea, cel mai bucuros ma voi lauda mai degraba în slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramâna în mine. De aceea simt placere în slabiciuni, în defaimari, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorari, pentru Hristos. Pentru ca atunci când sunt slab, atunci sunt tare.” De ce nu a raspuns Dumnezeu la rugaciunea lui Pavel sa ia „tepusul” lui? De ce ne ramân usile inchise cateodata ?
Vreti sa stiti ce face Dumnezeu în spatele usilor închise? Eu cred ca El lucreaza spre binele nostru in tacere : Usa care sa inchis pentru Isus a devenit o usa deschisa pentru tine si pentru mine. Usa inchisa lui Pavel a devenit o usa la bogatia de a-L cunoate pe Dumnezeu , de-a umbla smerit cu El. Cred ca exista o binecuvântare în spatele fiecarei usi închise.
Harul Sau ne este suficient, în slabiciunile noastre se arata slava si puterea lucrarii Sale. Si in al doilea rand sa nu dispretuim inceputurile slabe.
Isaiah 55: 8-9
Caci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele „, zice Domnul. „Pentru ca sunt de sus cerurile fata de pamânt, atât sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gândurile Mele fata de gândurile voastre.
De aceea noi avem nevoie de „rabdare”,si trebuie sa intelegem ca „o usa inchisa” poate reprezenta chiar un nou inceput,un nou drum spre o binecuvantare. Vedem o lipsa a „rabdarii” poporului lui Israel, in Exodul 14.
Exodul 14
4. Eu voi impietri inima lui faraon, si-i va urmari; dar faraon si toata oastea lui vor face sa se arate slava Mea, si egiptenii vor sti ca Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au facut asa. 5. S-a dat de stire imparatului Egiptului ca poporul a luat fuga. Atunci inima lui faraon si inima slujitorilor lui s-a schimbat fata de popor. Ei au zis: „Ce am facut de am lasat pe Israel sa plece si sa nu ne mai slujeasca?” 6. Faraon si-a pregatit carul de razboi si si-a luat oamenii de razboi cu el. 7. A luat sase sute de care de lupta cu oameni alesi si toate carele Egiptului; in toate erau luptatori. 8. Domnul a impietrit inima lui faraon, imparatul Egiptului, si faraon a urmarit pe copiii lui Israel.
În Exod 14, Dumnezeu a condus în mod specific pe Israel intr-o fundatura.O usa inchisa pentru ei.Dar El stia ceea ce face. Deci, în timp ce copiii lui Israel carteau si se plângeau planul lui Dumnezeu a fost sa distruga pe Faraon si întreaga sa armata si sa le faca un drum de trecere copiilor lui Israel despartind apele la Marea Rosie. Dumnezeu va face un drum si în cazul tau, în care ti se pare ca nu mai exista nici un fel de iesire … Domnul lucreaza in moduri ciudate pe care nu le putem vedea,si nu le stim,insa el va face un drum si pentru tine. Isaia 43;19. Iata, voi face ceva nou si-i gata sa se intample: sa nu-l cunoasteti voi oare? Voi face un drum prin pustiu si rauri, in locuri secetoase.
Cum stim daca rugaciunile noastre vor fii ascultate? Iacov 4: 3 ” Sau cereti, si nu capatati, pentru ca cereti rau, cu gand sa risipiti in placerile voastre.”
Dumnezeu nu ne raspunde la rugaciune,si vom avea „usi inchise” si din urmatoarele motive:
Nu cerem conform voii lui Dumnezeu Nu cerem pentru a-L onora pe Dumnezeu Nu cerem pentru a se vedea slava lui Dumnezeu Nu cerem pentru ca altii sa fie binecuvantati de Dumnezeu
Si poate cerem gresit :
Lucruri pentru a ne satisface (dorintele) si poftele noastre Poate cerem ceva in plus fata de ceea ce noi avem deja Cerem anumite lucruri doar pentru a ne satisface pasiunile si placerile vietii noastre
Exista usi închise si din cauza neascultarii …
Ascultarea a dus la usi deschise pentru Abel. Dar neascultarea a dus la inchiderea usilor pentru Cain.
Dumnezeu vrea ca EL sa fie pe primul loc în viata noastra. Sa investesti timpul tau, talentul tau si comoara ta primita de la El. Atunci Domnul iti va deschide usi supranaturale daca il vei pune pe El pe primul loc,si vei fi la dispozitia Lui. În Maleahi 3,” ..puneti-Ma astfel la incercare, zice Domnul ostirilor, si veti vedea daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor si daca nu voi turna peste voi belsug de binecuvantare. „
Exista usi închise pentru ca Dumnezeu vrea ca noi sa ne exercitam credinta noastra …
Întreaga viata a noastra ca si crestin este o viata de credinta. Biblia spune, „Cel neprihanit va trai prin credinta.” Fara credinta este cu neputinta sa-i fim placuti Lui.
Ca o concluzie:
Sa primim totul cu bratele deschise,fie bun fie rau. De prea multe ori încercam sa pastram lucrurile pe care Dumnezeu vrea sa ne faca sa renuntam la ele,lucruri poate care ar putea chiar sa ne duca inapoi robie (robia spirituala). Dumnezeu vrea ca sa ne schimbe,dar cum vrea EL nu cum vrem noi. Avem momente bune si momente mai putin bune in viata noastra,dar sa fim rabdatori,si sa nu incercam niciodata sa fortam Mana Lui Dumnezeu. Iar usile deschise de Dumnezeu în vietile noastre, nu sunt doar ca noi sa ne bucuram ,ci si pentru cei din jurul nostru.Deci din cand in cand, trebuie sa ne reamintim ca nu este vorba doar despre noi. Este vorba despre El si ceea ce vrea sa faca în noi si prin noi.Nu in ultimul rand constientizarea faptului ca suntem binecuvântati ca sa fim o binecuvântare pentru altii. Psalmul 67: 7. Dumnezeu ne binecuvanta, si toate marginile pamantului se tem de El.
Doi frati crestini copti au fost executati de extremisti ai statului islamic la începutul acestei luni(noiembrie), în vestul Libiei au fost amintiti de familie in biserica lor ca martiri care au pazit credinta,ei au refuzat sa se lepede de Hristos, chiar în fata mortii.
Potrivit unui raport de la agentia de monitorizare a persecutiei Christian International Christian Concern, Wasfy Bakhit Gad Mihail în vârsta de 37 de ani , fratele sau, în vârsta de 31 de ani Sabry Bakhit si fratele lor mai mic, Fahmy Bakhit în vârsta de 27 de ani, au emigrat la Misrata, Libia, în 2013 in speranta de a gasi locuri de munca pentru a oferi sprijin pentru familiile lor, în Egiptul de Sus.
La data de 6 noiembrie, Wasfy a primit un telefon de la un om libian cerându-i daca el ar fi capabil de a pune un acoperis de beton pe o cladire. Incantati de oportunitate, Wasfy a luat adresa si a aranjat cu el o întâlnire.
Dupa ce omul a ajuns, Wasfy si Fahmy au plecat cu el pentru a afla mai multe, pt angajare, în timp ce Sabry a ramas acasa. Desi a stat si a asteaptat toata ziua in casa, fratii sai nu sau mai întors.
Sabry :”Am asteptat toata ziua si noaptea ca ei sa se întoarca, dar nu sau mai întors”, a declarat Sabry ICC. „Am stat treaz toata noaptea si am fost foarte îngrijorat pentru ei.”
Sabry si verii sai au continuat sa-i caute in spitalele locale si in sectiile de politie pe cei doi frati, dar acestia nu au fost de gasit.
La o saptamâna dupa ce fraii lui Sabry au disparut, trupurile lor au fost gasite pe 13 noiembrie aproximativ 40 mile în afara de Misrata cu rani prin împuscare la cap. Dupa ce trupurile lor au fost luate la spital, sa stabilit ca au fost ucisi pe noiembrie 12 noiembrie.
„Când am ajuns la spital, a fost un soc foarte mare pentru noi, atunci când am vazut trupurile lor. Ei au vazut corpurile celor doi frati, ambii împuscati în cap. A fost groaznic.”
Lui Sabry i sa spus la spital ca, atunci cand au gasit trupurile fratilor sai, ei purtau manusi negre, cu fraze islamice scrise pe ele.
Ei au plecat înapoi în Egipt în luna noiembrie, pentru ca fratii lui sa fie îngropati în cimitirul familiei. Cei doi barbati au fost onorati de prieteni si de familie, la un serviciu de înmormântare la Mar Girgis Bisericii Copte în Sohag, Egipt la scurt timp dupa aceea.
„Ei au fost vizati si ucisi pentru ca sunt crestini. Ei si-au pastrat credinta si au refuzat sa se lepede de Domnul Isus Hristos,a declarat ” Fr. Sulaiman Botros, preotul bisericii Mar Girgis copta. „Ei sunt martirii bisericii noastre. Suntem mândri de ei. Ei nu sunt morti,sunt salvati de Dumnezeu în cer. Ei au intrat în glorie, si ei sunt într-un loc mai bun decât noi toti. Au a lor coroana în cer, si ei sunt cu Isus acum. Nu mai este durere pentru ei,ci doar bucurie si pace. ”
Pe parcursul anului trecut, zeci de crestini sau confruntat cu persecutia în mâinile extremistilor islamici din Libia.
În februarie, ISIS a lansat un video care arata decapitarea 21 crestinilor copti în Libia. În video oribil, crestinii au rostit în soapta numele lui Isus apoi capetele lor au cazut de pe corpurile lor.
La acea vreme, Episcopul Angaelos, episcop general Biserica Ortodoxa Copta din Marea Britanie, a spus ca a iertat luptatorii care au comis aceste crime.
„Ca si crestin, am o responsabilitate pentru mine si pentru altii sa-i calauzesc pe acest drum de iertare. Nu iertam actul deoarece,este unul atroce. Dar noi iertam ucigasii din adâncurile inimile noastre. În caz contrar, am deveni cuprinsi de furie si ura. Ea devine o spirala a violentei care nu are ce cauta în aceasta lume „, a declarat Episcopul.
Întrebare: Cum primesc iertarea păcatelor de la Dumnezeu?
Răspuns: Faptele Apostolilor 13:38 spun că “Să ştiţi dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea pacatelor.”
Ce este iertarea păcatelor şi de ce aş avea nevoie de ea?
Cuvântul “iertare” înseamnă a curăţa ceva, a scuza, a anula o vină sau o datorie. Atunci când greşim faţă de cineva, ne cerem iertare pentru a restabili relaţia cu acea persoană. Iertarea nu este obţinută pentru că cel vinovat ar merita să fie iertat. Nimeni nu merită să fie iertat. Iertarea este un act al dragostei, îndurării/milei, şi harului. Iertarea este o decizie de a nu avea nimic împotriva unei alte persoane, în ciuda a ceea ce ar fi făcut rău pentru tine.
Biblia ne spune ca toţi avem nevoie de iertare din partea lui Dumnezeu. Pentru că toţi am săvârşit păcate. În cartea Eclesiastul 7:20 se spune că “pe pământ nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască”. Epistola întâi a lui Ioan 1:8 spune de asemenea că “dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi”. Toate păcatele sunt la urma urmei un act de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu (Psalmul 51:4). Astfel, este clar că avem nevoie disperată de iertare din partea lui Dumnezeu. Dacă păcatele noastre nu sunt iertate, atunci vom petrece eternitatea suferind consecinţele acestora (Matei 25:46; Ioan 3:36).
Iertarea – Cum aş putea să o obţin?
Din fericire, Dumnezeu este iubitor şi plin de îndurare – nerăbdător să ne ierte păcatele! 2 Petru 3:9 ne spune că “…El… are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” Dumnezeu doreşte să ne ierte, de aceea a şi creat posibilitatea ca să fim iertaţi.
Singura pedeapsă pentru păcatele noastre este moartea. Prima parte din Romani 6:23 spune că “plata păcatului este moartea…” Moartea eternă este consecinţa păcatelor noastre. Dumnezeu, în planul Său perfect, s-a făcut o fiinţă umană – Iisus Hristos (Ioan 1:1,14). Iisus a murit pe cruce, luând asupra Lui toată pedeapsa pe care noi o meritam – moartea. 2 Corinteni 5:21 ne învaţă că “Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Iisus a murit pe cruce, luând astfel asupra Lui toată pedeapsa pe care noi o meritam! Moartea lui Iisus a adus iertarea păcatelor pentru întreaga omenire. 1 Ioan 2:2 proclamă: “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” Iisus a înviat din morţi, proclamând astfel biruinţa Sa asupra păcatului şi a morţii (1 Corinteni 15:1-28). Slavă lui Dumnezeu, căci prin moartea şi învierea lui Iisus Hristos, a doua parte a versetului din Romani 6:23 este un adevăr, şi anume că “…darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Iisus Hristos, Domnul nostru.”
Vrei tu ca păcatele tale să fie iertate? Te mai apasă încă sentimentul de vinovăţie că nu pare să poţi merge mai departe? Iertarea păcatelor tale este posibilă dacă îţi pui credinţa în Iisus Hristos ca Mântuitor personal. Efeseni 1:7 spune: “În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său”. Iisus a plătit datoria noastră, astfel ca noi să putem fi iertaţi. Tot ce trebuie să faci este să Îi ceri lui Dumnezeu sa te ierte prin Iisus, crezând că Iisus a murit pentru a plăti pentru iertarea ta – şi Dumnezeu te va ierta! Ioan 3:16-17 conţine acest mesaj minunat: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Într-adevăr, Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”
Iertarea – este chiar atât de uşor să o primesc?
Da, este chiar atât de uşor! Nu poţi câştiga cu ceva iertarea din partea lui Dumnezeu. Nu poţi să plăteşti cu ceva ca să capeţi iertarea de la Dumnezeu. O poţi numai primi, prin credinţă, prin harul şi îndurarea lui Dumnezeu. Dacă doreşti să Îl accepţi pe Iisus Hristos ca Mântuitor personal şi astfel să primeşti iertarea de la Dumnezeu, iată o rugăciune simplă care te va ajuta. Totuşi ţine minte: rostirea acestei rugăciuni sau a oricărei alte rugăciuni nu te va mântui. Numai credinţa în Hristos te poate mântui de păcate. Această rugăciune este numai o modalitate de a exprima credinţa ta în El şi de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru că ţi-a dăruit mântuirea. „Doamne, ştiu că am păcătuit împotriva Ta şi că merit pedeapsa. Cred că Iisus Hristos a luat pedeapsa pe care o meritam eu, astfel ca eu să pot fi mântuit prin credinţa în El. Mă întorc acum de la păcatele mele şi îmi pun întreaga mea credinţă în Tine pentru mântuire. Îţi mulţumesc pentru harul tău minunat şi pentru iertarea de păcate! Amin!”
Domnul sa va binecuvânteze casa, familia si pe toți cei dragi dumneavoastră. Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit și de prietenii tăi.
О себе, о женщинах, об особенностях женского организма, об изменениях, связанных с возрастом. О красоте и здоровье, о том, чтобы сохранить их в условиях дефицита времени. О том, как сделать так, чтобы чувствовать себя королевой, чтобы окружающие видели её в вас.
In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.
Whatsoever things are true, whatsoever things are honest, whatsoever things are just, whatsoever things are pure, whatsoever things are lovely, whatsoever things are of good report; if there be any virtue, and if there be any praise, think on these things.
Intamplarea asta este povestita doar de evanghelistul Matei si doar de evanghelistul Marcu. Marcu zice, adauga ca Isus Hristos dorea sa se odihneasca undeva departe. Si in momentul in care s-a hotarat sa se ia, sa se duca departe, in clipa asta a venit aceasta femeie la El si i-a cerut sa faca un bine pentru fiica ei, care era muncita rau de un drac. Isus Hristos, in prima faza o respinge, dupa care ii duce acasa fetita vindecata. Dracul iese din fetita si Isus Hristos spune femeii, singurul vocativ pe care-l gasiti in Scriptura, „O…” Si al doilea lucru ii spune femeii: Mare este credinta ta. Doar la doua persoane din Biblie, si nici unul dintre ei evrei au primit aceasta confirmare a credintei lor, ca e fantastica- Mare credinta.
Predica de pe munte, Sinaiul Noului Testament, nu este o predica ce-si doreasca doar sa fie ascultata, ci si implinita. Si ma rog ca Dumnezeu sa ne dea puterea sa o implinim. V-am spus, ca e imposibil ca sa tinem predica de pe munte. Este imposibil ca a noastra carne, in care ne miscam in fiecare zi, sa-si doreasca, sa abia astepte sa plece din locul acesta si sa spuna, „Abia astept sa implinesc predica aceasta. In noi, e fire pamanteasca, cat in toata lumea aceasta. Dar ma rog, in seara aceasta, ca Duhul lui Dumnezeu sa o rastigneasca prin puterea sangelui lui Isus Hristos, pe Golgota. Amin.
viata omului 